Degringoladă în sportul românesc!

Nu cu prea mult timp în urmă, într-un articol publicat în aceeași rubrică, sub genericul “Qua vadis fenomenul sportiv” semnalam doar câteva din numerosele exemple referitoare la sportul românesc. Mai exact, la contraperformanțele acestuia. Erau, aș putea spune, cam tot atâtea semnale de alarmă la adresa diriguitorilor acestui domeniu, deosebit de însemnat pentru sănătatea noastră, de fapt, a întregii națiuni. Din nefericire, odată cu trecerea timpului, multe din deficiențele semnalate atunci, s-au amplificat și multiplicat, cronicizându-se!
Și iată așa am juns să ne văicărim (nu numai prin presă) de starea jalnică în care se afla în prezent sportul (și nu numai) în România postdecembristă!

Dintr-o (fără exagerare), mare putere a sportului european și chiar mondial în numeroase discipline, precum caiac-canoe, tir, canotaj, handbal, atletism, volei, lupte, box și multe altele, ca să nu mai amintesc de gimnastică (!) am ajuns acum într-o situație jalnică, de compătimit! Iată, spre exemplu, în sportul sporturilor cum, pe bună dreptate, este supranumit atletismul, am avut în acest an doar un singur finalist la Campionatele mondiale! La canotaj, nici o barcă în finale, la box (unde, probabil, va mai reamitiți de Nicolae Linca, Mircea Dobrescu, frații Cutov, Ghe.Negrea, D.Ciobotaru, Titi Dumitrescu, etc, etc) n-am avut nici măcar un participant!! Iar la canoe, unde dominam autoritar aproape toate întrecerile, n-avem acum nici o barcă aptă să ne reprezinte la Olimpiada de la RIO, din anul următor!!

De altfel, la această oră numai 25 de sportivi (din diverse discipline) sunt calificați pentru sus amintitele întreceri!! Semnificativ este și faptul că peste 20 din foștii mari campioni la canotaj dar, mai ales, la caiac-canoe proveneau din acel adevărat izvor de talente, care era (o, tempora!) Delta Dunării! Acum, în lipsa aproape totală a competițiilor de masă, baza de selecție, practic, nu există! Și aceasta, din nefericire, nu numai la sporturile nautice.

Dar din noianul acestor exemplificări, nu poate lipsi nici contraperformanța echipelor noastre (îndeosebi cea feminină) de gimnastică, clasate pe locuri periferice (ne mai întâlnite până acum!) ce le-au privat, deocamdată, de mult dorită și așteptată participare la Olimpiadă!!
Se poate spune deci, că nu-i o noutate că bilanțul medaliilor din anii preolimpici a scăzut și scade progresiv. S-ar putea să spuneți: “stai, d-le, că nu-i chiar așa cu sportul în România. Nu ne-am calificat cu fotbalul la Europenele din Franța?!” Da, așa este. Dar nu uitați cum și cu cine ne-am calificat, cam ce valoare au… calificații și mai ales, ce bază de selecție avem dintr-un campionat ca vai de el, plin de jucători străini (expirați sau de “mâna a doua”)!

Nu-i de mirare că și asistența-i pe măsură! Sunt multe matchuri cu 200 sau 300 de spectatori!! Dincolo de existența altor tentații, trebuie să recunoaștem că, de ani buni, sportul este unul dintre domeniile neglijate, care cu timpul s-a devalorizat tot mai mult! Practic, se poate spune că în România de azi nu există interes față de sport (ca să nu mai amintesc de altele…) și drept urmare, uite așa, ne-am afundat! Trist, dar adevărat!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)