În prag de decembrie și centenar: întrebări dar și răspunsuri cu… similitudini!

nicolae ceausescu si ion iliescu În prag de decembrie și centenar: întrebări dar și răspunsuri cu... similitudini!

M-am tot întrebat și nu odată, ce-ar fi ajuns Ceaușescu dacă ar mai fi trăit?! De asemenea, unde oare se sfârseste normalul și începe anormalul? Sau, istoria se repetă?

Ca s-o iau… de la coadă, la cea din urmă (la istorie), împotriva altor păreri, i-am și găsit răspunsul: nici vorbă, istoria nu se repetă. Nu se repetă niciodată! Ea, așa cum bine a spus-o și Lucian Boia, “merge inexorabil înainte. Mereu înainte, ca și evoluția. Nu se oprește pentru nimic.” Cine ramâne în urmă este lăsat în urmă. Pentru că ea, istoria, este cinică. Nu are sentimente și nu “ține partea” cu nimeni. Are propriile repere. Mergi înainte cu ea, ori nu mai mergi deloc. Este, să spun așa, o utilă lecție elementară pe care, din păcate, vanitate sau orgoliu, mulți dintre cei ce ne conduc vremelnic nu au asimilat-o niciodată. Pentru că, probabil (sau chiar sigur) ei se cred mai tari decât istoria! Dar, evident, nu sunt. Dealtfel, viața o confirmă, nimeni nu este!

Și totuși, ca un incomplet răspuns la prima întrebare, trebuie s-o spun că, din aceleași cauze sau motive, n-a crezut-o nici Nicolae Ceaușescu în acel decembrie de acum aproape 3 decenii . În demența lui exacerbată a crezut că se poate împotrivi de unul singur cursului istoriei! Asta în contextul în care comunismul murise deja de ani buni, tot acolo unde se și născuse cu un secol înainte (în ghetourile mizere ale muncitorimii). Mai rămăsese din el (din comunism), cu ani buni înaintea lui 1989, doar un carnet, o ficțiune de carton menținută cu forța ori din obișnuință, frică sau interes.

Vă mai reamintiti, nu? Nu americanii i-au dat lovitura de grație, deși cărțile de istorie așa au consemnat. Ei au avut doar răbdare. Au mizat pe… istorie. Pe cursul ei inexorabil, pe realitate. Dacă, atunci în ‘989, Nicolae Ceaușescu refuza cu încăpățînare să accepte că cei care se ridicaseră împotriva lui erau chiar românii și căuta mereu dușmanii în exteriorul țării: “agenturilii” “ungurii“, etc. dl. Liviu Dragnea se luptă acum cu același “dușman extern”, în varianta lui actualizată: “conspiratiile ocultei mondiale“, “Soros“, “multinaționalele” și, din când în când, cu “Uniunea Europeană“!
E credibil, ce spuneți? O fi, spun eu, doar pentru unii, așa, mai naivi sau slugarnici, cu interese și averi, gata, gata să-și primească… răsplata. Ori pentru tv-urile aliate. În rest și-n realitate-i exact ca și pe… Ceaușescu, acum 28 de ani, când nu-l mai credea nimeni! Acei ziși susținători ai domnului Dragnea nu au fost nicicând mai fictivi. De fapt, cum bine se știe, nici chiar atunci la alegerile care l-au împuternicit laolaltă cu toții trupetii (subordonații, mai ales cei apropiați) și când se tot spunea (și încă se mai spune!) că l-au (i-au) ales “marea majoritate a românilor”! Fals, pentru că acea “mare majoritate” era în realitate o majoritate a unei… minorități flagrante! Ăsta-i adevărul adevărat pe care îl știe o țară întreagă, minus cei care nu cred nici măcar în ei! Dar merg înainte cu acest bluf și se umflă în pene cu susținătorii lor… inexistenți! Deocamdată, merge.

Mergem înainte ca… racul, ori stagnăm (de ani) de ne ia dracu’! Cu maipulare, cu tot! Pentru a vă convinge, vă propun să vă uitați pe cifrele de la ultimele alegeri. “Majoritatea românilor (cei care au dreptul de vot) nu l-au ales, din convingere, pe Dragnea și nici PSD-ul. Aceasta pentru că majoritatea lor, cea reală, a fost și este nemulțumită de toate partidele și și-a manifestat nemulțumirea prin absența la vot. Și nu sunt nici proști, nici inactivi (cum inca incearca sa-mi… argumenteze un amic, tot blogher!), dar nici nepăsători, ci s-au săturat să tot voteze “contra” a ceva și nu “pentru” ceva. Pentru ceva care să-i reprezinte și să le realizeze în fapte, nu-n vorbe, aspirațiile concrete: spitale, școli, autostrăzi și-un viitor decent.” – ne spune același autor al sus amintitului articol. Da, zic și eu. O alternativă credibilă. Măcar atât!

El, dictatorul Ceaușescu, căzuse mult înainte că securiștii lui să tragă primele gloanțe la Timișoara. Căzuse în primul rând pentru că cei pe care se baza puterea lui, atâta cât mai era, nu-l mai susțineau. Nu-l mai credeau, nu mai erau dispuși să-i tolereze minciunile, lozincile cu tipare și vorbe goale. Se săturaseră de el. Nu-i mai păcălea cu prostiile lui. Desigur în afară de cei care din obediență, calcul sau lașitate, aveau aceleași privilegii de apărat…

Iată însă că acum, sunt nevoit să mă-ntreb, din nou. Vorba dl-ui Iordache-altă întrebare: să fie oare pe aici vreo urmă de similitudine cu realitatea zilelor noastre?! Ori poate că, mai știi?!, ne-am obișnuit ca de fiecare data cand vorbim de suferintele noii democratii de tip dâmbovitean să ne raportăm la circumstanțele revoluției din acel decembrie, ‘989?!
În cazul de față asemănările dintre Liviu Dragnea și Nicolae Ceaușescu au depășit nivelul caricaturilor din ziare și al mesajelor de pe pancartele ținute de manifestanții din Piața Victoriei. A devenit deja evident că similitudinile sunt mult mai profunde. Poate cea mai importantă ține de poziția identică în care se află ambii la sfârsitul carierei lor politice. Singuri. Rupți de realitate. De nesusținut, chiar și pentru cei care ar mai avea intenția să o facă și lipsiți de întelegere pentru ceea ce se întâmpla în jurul lor.“, scrie, între multe altele, într-un interesant și explicit articol de pe platforma “Republica”, dl. Mădălin Hodor, contributor. Oare greșesc când, iarăși, mă întreb: de ce acum, ca și pe vremea… împușcatului, partidul se confundă cu statul?! Și de ce președintele partidului de guvernare e cel mai mare și mai tare nu numai la nivel de partid, ci, mai cu seamă, la nivel de stat? Nu există totuși o limita, o separație între cele două entități?!

Ei, dragii mei, tot ca răspuns (la întrebarea a doua): aici începe anormalul și se termină… normalul! Da, într-un stat de drept, cum zice-se că este acum România! O Românie tristă, dezbinată și nerguvernată, prost administrată și aflată-n pragul colapsului chiar și acum, aproape de Centenar!
Mai sunt desigur și alte similitudini dar hai, să ne oprim aici și să cinstim, cu toții (și bunicii și nepoții), așa cum trebuie, optimiști și-ncrezatori, cu mândrie și cu fală, Ziua noastră Națională!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)



Categorie articol [ Guest Post, Istorie, Politica, Vocea poporului ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

9 comentarii la “În prag de decembrie și centenar: întrebări dar și răspunsuri cu… similitudini!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 26 noiembrie 2018, 20:48   [#1]

    Nu-mi permit să-l contrazic pe domnul Boia, Marc, dar eu cred că istoria e ceea ce lăsăm în urmă, nu ceea ce urmează. Toate generațiile o scriu, după priceperea lor, pentru urmași. Fiecare dintre noi „intrăm” mai devreme sau mai târziu în „istorie”.

    Te-ai întrebat vreodată cum vom fi descriși în manualele viitorului? Noi, ăștia crescuți și educați în socialismul multilateral dezvoltat? Cum ne vor privi nepoții când vor învăța la lecția de istorie că l-am ales pe Iliescu cu 85% din voturi după o „revoluție anticomunistă”?

    Pe mine mă oripilează indiferența asta a multora, ce cred că își pot manifesta nemulțumirea prin neparticipare la vot. Dacă nici eu, nici tu și nici el nu alegem, cine naiba mai alege? Eu cu tine și cu el suntem noi, Marcele! Ei fac tot ce vor cu destinele noastre și noi ne „revoltăm” prin indiferență, pe motiv că nu avem „pentru” ce vota? Dar viața noastră unde e?…

    Ca să avem un viitor decent (cu școli, spitale și autostrăzi, vorba ta), e musai să nu rămânem indiferenți la matrapazlâcurile cocoțaților în vârfurile puterii prin neparticiparea noastră. A unei majorități, vreau să spun.

    Ce mai avem de pierdut când am risipit o trăire crezând că și aleșii au aceleași țeluri? Constat că m-am înșelat…

  • marc
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 12:04   [#2]

    Nu Francisc,poti sa-l contrazici pe Fr.Boia,ca dealtfel pe oricine vrei,dar sa stii ca spusele sale reflecta o realitate.Un adevar confirmat de viata de zi cu zi.La randu-ti ai perfecta dreptate,pentru ca,nici nu mai e nevoie s-a mai spun,noi,poporul,oamenii -suntem fauritorii istorii.Ea insa,adica istoria-si continua inexoerabil drumul sau.Nu se opreste,Inregistreaza(un fel a spune)tot ce ,,curge”in societate si-n viata ce-o traim.Caatare istoria nu poate fi oprita intr-un anume loc(sau timp) dar nici nu se poate repeta intocmai(fidel)peste ani! Altfel fie spus,istoria anilor ,sa zic.’944,nicicand nu va mai fi chiar aceeasi,bunaoara,in 20….20(cum spunea ,…Viorica!).S-ar putea sa fie totusi,asemanatoare,dar nu identica! Gata,am pus punct.Te asigur insa ca cele scrise acum nu-s scornelile mele si nici nu tin de,asa -zisa,,,teorie a chibritului”,ci ele provin din surse competente,bine informate si absolut autorizate!Ceea ce traim noi in prezent,cu Dranea si cu toti ai lui,dar si cu prostia multora,poate fi oricand o copie a unor perioade din anii trecuti(si-au fost,dinpacte,multe!),dar,cum spuneam,nu chiar exact aceeasi!

  • marc
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 12:08   [#3]

    Din graba,l-am ,,mancat”pe G,de la Dragnea! Vezi ca…istoria se repeta(si-n acest caz)?!!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 14:06   [#4]

    Știi ce nu înțeleg, Marc? De ce articolele tale (pe care le citesc cu foarte multă plăcere, vorbesc serios!) sunt scrise îngrijit și în comentariile postate faci o sumedenie de greșeli?

    Să fie „di vină” vinul? Nu vreau să fiu răutăcios, întreb doar…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 14:13   [#5]

    P. S.: Pentru mine berea e divină. Nu mă deranjează deloc că mă înec în spumele ei blonde…

  • marc
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 15:14   [#6]

    ,,Sumedenia,”asta de greșeli nu stiu,zau,ce te deranjează pe tine?!Dar ca totuși sa-ti răspund ti-o spun sincer că în proporție de cca 90% din comentarii sunt făcute pe mobil.Apoi mai e si o grabă ce ma caracterizeaza.Bine,toate acestea nu pot si mici nu sunt o scuză.Doar tu știi că scuza,acuza!Totuși,de curiozitate,am să încerc să contabilizez ,,Sumedenia” aia de greșeli ca să le depistez si eu ,după care sa ma conving atât de…gravitatea cât si….de ,,sumedenia” lor!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 16:23   [#7]

    Înecat în valurile spumoasei Timișorene, „sumedenia” de greșeli nu mă deranjează deloc, Marc. Nu te-am acuzat de nimic. Puneam doar o întrebare…

    Te pomenești că nici întrebări nu mai am voie să pun?

  • marc
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 18:04   [#8]

    Dragul meu,esti liber sa pui orice fel de intrebare!Doar ti-am dat si raspunsul cuvenit! Prefer insa intrebarile firesti,deschise si sincere,nu tendentioase si,unele,total aiurea.Am scris ,,unele”,nu ,,o sumedenie”!Le-am si depistat si,sincer(ca de fiecare data) iti spun ca-s niste fleacuri citite sau interpretate ne conform cu realitatea.Lipsa unui punct,virgula sau chiar cuvant potrivit(ori scris gresit),nu se poate constitui nicicand in…crima sau,mai la obiect,in etalon de apreciere vizibil acuzatoare si denigatoare!Concluzia:asa cum nu odata am spus,nimic din partea ta nu ma poate supara!Asa ca,poti sa mai …razi o bere(doua,trei sau cate vrei),sa ai apoi , o seara placuta iar maine,cat si-n zilele urmatoare,spor si sanatate!

  • marc
    ... a scris la 27 noiembrie 2018, 18:10   [#9]

    Hai,Francisc,sa terminam odata cu prostiile astea!Parca am fi niste …copii ce se tot cearta de la jucarii!E chiar si de rasul lor!Dar si-al curcilor…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »