De ce scriu?!
Vă mărturisesc un adevăr care, cel puţin pentru mine, nu poate fi infirmat. Scriu de plăcere! Din plăcerea de a aşterne pe hârtie sau pe o pagină de blog, gândurile, frământările şi îngrijorările diurne, prezente sau din trecut, dar şi de perspectivă, trăirile mele interioare şi alte asemenea sentimente umane, încercate de orice trăitor al planetei. Scriu, pentru a comunica cu cei ce-mi sunt aproape (şi nu numai), fie pe blog sau în orice împrejurare, cu cei care-nteleg, cu adevărat, rostul vieţii, al menirii de a fi OM!
Deasemenea, scriu, dacă mă refer acum doar la acest îndrăgit blog, scriu pentru a schimba impresii şi păreri (chiar dacă, în unele cazuri, nu coincid) cu prietenii sau colegii virtuali, dar şi pentru a răspunde, prompt şi civilizat, obiectiv şi la moment, celor care fie că o fac pe… “criticii” atotştiutori, fie că, de pe poziţia lui… “Gică contra”, dau cu barda-n carne vie (cum spune o vorbă românească), sunt mai mereu împotrivă, nimic nu le prieşte! Ce-i drept, apariţia lor meteorică, întâmplătoare şi războinică, n-are nimic comun cu preocupările paşnice şi civilizate ale unor oameni ce-şi văd liniştiţi de treaba lor, în rândul cărora-i includ, desigur, pe toţi cei care colaborează, într-un fel sau altul, la dan-blog.ro!
Definindu-mi poziţia sau explicadu-vă pasiunea de a scrie, se cuvine să mai fac şi precizarea că, nicicând nu m-am erijat în ipostaza de mare scriitor, eseist şi nici de unic posesor al adevărului absolut! Darămite de poet, textier sau critic literar. Pentru mine scrisul este şi, sper să mai fie, o fericită, utilă, deconectantă şi plăcută continuare (în mare măsură) a ceea ce făceam cândva, cu ani în urmă, în activitatea profesională!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
5 comentarii la “De ce scriu?!”
Câtă vreme (încă) ne mai putem exprima liber, este în regulă. Când însă “cineva” sau “ceva” încearcă să cenzureze în vreun fel ceea ce vrei să spui, atunci deja e o problemă. Iar din acest punct de vedere, direcţia către care ne îndreptăm nu este bună. Încet dar sigur, văd că se pun tot mai multe piedici în calea celor care doresc să se exprime liber, prin scris ori prin alte mijloace.
Îți doresc pensie lungă și creion ascuțit! Citesc cu plăcere scrierile tale, chiar dacă uneori mai scapi pe ici pe colea câte-un „purceluș” gramatical sau dacă nu sunt de-aceeași părere.
La bună scriere, Marc!
Dle Dan,astazi,revenind(dupa cca 5-6 zile lipsa,pe cauze si motive obiective),cand am deschis pagina de blog ce va poarta numele, am avut o placuta surpriza
grafica noua,atractiva si frumos,dar si clar,aranjata,judicios gandita!De fapt,asa cum ma si asteptam si cum,va reamintiti probabil,va sugeram cu ceva timp in urma,Felicitari si sa fie cu noroc!Dar,mai ales,cu eficinta.Sa aiba ratingul scontat,dupa cum se spune.Si daca tot spuneati dv de cenzura,eu incerc acum sa va completez,spunandu-va ca,din cate se vede,cenzura vine… chiar de la noi!De la cei care citesc si scriu pe blog!E vorba de o ,,cenzura”emanata dupa cum cred cei care o fac ,referitoare nu la tematica sau subiectul articolului,ci la niste inerente(le consider eu)greseli gramaticale,la o omisiunea unei litere,a unei virgule sau punct!Sunt liberi sa o faca.Dar la ce foloseste?!De invatat,nu cred ca mai e cazul!Si apoi,s-o recunoastem,nici n-avem de la cine,nu?Exista doar,cum bine se stie,un regulament(publicat)al blogului, care te pune in tema si cum trebuie sa scrii(ma refer la corectitudine),Exista deasemenea,si o corectura prealabila publicarii.Si atunci?!Mai au rost si altele, venite de pe la ,,cenzori”de ocazie?…Aici,pun punct(apropo, de punct!)parerilor mele,in speranta ca ,gata,de acum totul o sa fie …bine si frumos!…
Multumesc f mult,draga Francisc,pentru cele transmise!Dragut,caustic si generator de buna dispozitie!In ce ma priveste,ma straduiesc,pe cat posibil,sa am o pensie cat mai indelungata si un stilou(creion)cat mai ascutit si fara…,,purcelusi”(!?)Dealtfel, in articol, am precizat de ce si pentru ce scriu.Trebuie insa sa mai percizez(acesta fiind ,de fapt,si adevarul),ca eu,in profesia pe care am avut-o,nu prea ma foloseam de texte(exceptie facand cele ce-ti erau dictate!),ci mai mult(sau numai)pe vorbe!Nu inregistrate,ci direct.Asa ca si pe acolo, mai scapam,din graba,precipitare sau,mai ales cate odata,de emotie,,cate un ,,purcelus”!De injurat sau de barfit,cred ca eram.Dar ,nu le auzeam!Acum insa,le vad scrise!….Asta-i marea diferenta.Marele risc.Dar mi-l asum!..
Nu e cazul să-mi permit a te sfătui, dar o fac, Marc: încearcă să tastezi un „spațiu” (tasta aia lungă din josul tastaturii) după fiecare virgulă, punct, paranteză sau semn de exclamare.
Nu știu în ce măsură pot fi și drăguț, și caustic și generator de bună dispoziție. Știu doar că am dreptul să-mi dau cu părerea. Și fac asta. Nu cer nimănui să fie de acord cu ce spun/scriu. Nu acuz pe nimeni că e de altă părere…