De ce pleacă românii?
Oricât m-aș strădui să găsesc un răspuns exhaustiv la această întrebare, sincer vă spun că-mi este greu să-l aflu! De fapt, cu toții încercăm să-i găsim acestui fenomen social, o explicație cât de cât verosimilă, reală, nu prea reușim. Pentru că, v-ați convins, nu?, nimeni nu ne băga-n seamă! Scriem, vorbim, ne agităm în zadar! Doar știți Dumneavoastră, zicala aia cu vorbele predicatorului din deșert!..
În sfârșit, să revin acum la subiect. Iată, spre exemplu, numai în anul trecut (cum arată o statistică) din județul Galați au plecat spre alte zări, peste 4000 de persoane! La nivel zonal sau național, numărul acestora ajunge la ordinul zecilor sau chiar sutelor de mii! Au catadicsit să părăsească România, țara lor natală, mii de apreciați specialiști din diverse domenii (informaticieni, medici, profesori, simpli muncitori, etc…) dar și indivizi dubioși, plecați cu scopuri meschine (spărgători de bănci și magazine, tâlhari la drumul mare, prostituate, proxeneți, s.a.m.d…).
De ce au plecat românii? Iată, din nou, întrebarea! Dar și un prim răspuns.
Medicii – sătui de mizeria din sectorul sanitar cât și de salariile modeste (dar nu și de șpaga și emfaza caracteristică acestei profesii!), informaticienii și profesorii – pentru un loc de muncă și un trai mai omenos, în general vorbind – pentru o viață mai bună și scârbiți de nelegiurile și brambureala ce domina, de ani buni, România posdecembristă!
Un sumar inventar al neregulilor și aberațiilor birocratice întâlnite la tot pasul, ne face să ne reamintim de cam ce se întâmplă atunci când vrei să înmatriculezi un autoturism (pentru care mulți preferă Bulgaria și chiar Republica Moldova) sau ai nevoie de prelungirea certificatului de handicapat, de zecile de formalități cerute pentru obținerea unei alocații pentru copii, de greutățile întâlnite pe la ghișee și spitale, de traducerile autorizate dar care (culmea!) se cer a fi … legalizate la notar, de șirul nesfârșit de acte și taxe pentru o încadrare-n muncă și nu în ultimul rând de fiscalitatea extrem de ridicată (ba chiar ridicolă) de care te lovești aproape în orice împrejurare.
Și, ca o palidă consolare, aflu că recent, peste 1000 de concetățeni au încercat să povestească pe o platformă online (maisimplu.gov.ro, alintată “Comisia de tăiat hârtii”!) lansată special de Guvern, situațiile birocratice, aberante cu care se confruntă!
Ce vor rezolva, deocamdată nu se știe. În ce mă privește, fără a fi chiar un pesimist sau nihilist convins, nu prea cred că toate aceste fărădelegi vor avea finalul mult așteptat! Promisiuni au mai fost și cred că vor mai fi.
Așa că, iată, dragii mei, de ce pleacă românii!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
De ani şi ani cădeţi în hău,
Nimic nu vă mai merge.
Ruşine să vă fie-n veac
Că v-aţi trădat străbunii
De parcă n-aţi fi pui de dac
Ci rude-aţi fi cu hunii!
Lăsaţi pe-ai vostri guvernanţi
Să vă înece-n smoală,
Să fiţi doar simpli figuranţi
În țara voastră goală…Mihai Eminescu
3 comentarii la “De ce pleacă românii?”
Răspunsul la întrebarea „de ce pleacă românii?” e simplu, domnule Ciubotaru: pentru că au o viață de trăit și România nu e mediul potrivit. De ce să-ți irosești zilele într-o țară al cărei „popor” se șterge la fund cu cinstea? De ce să trăiești într-o patrie ce pune pe tron minciuna?
Pe cât de simplu e răspunsul, pe-atât de dureroasă e întrebarea…
Răspunsul în opinia mea, este acesta: pentru că politicienii care ar fi trebuit să “aibă grijă” de țară, au “avut grijă” doar de propriile lor buzunare.
România ar fi putut ajunge o țară cu o economie măcar la nivel mediu în Uniunea Europeană, dacă am fi avut niște conducători cinstiți, corecți, verticali și buni profesioniști… În schimb, noi am avut la conducerea țării toate leprele fost comuniste care au perpetuat furăciunea și șmecheria…
Rezultatul? Românii nu mai au unde să muncească, iar cei care au avut noroc să-și găsească un loc de muncă, sunt efectiv sclavii patronilor: angajați fără drepturi. Singurele lor drepturi sunt eventual pe hârtie și pe care nimeni nu le bagă în seamă. Excepții mai sunt, însă sunt extrem de puține raportat la numărul cetățenilor care muncesc.
Cunosc patronii români, știu cum sunt majoritatea … Există probabil și pe aici mici excepții, însă majoritatea gândesc la fel și anume: patronul se plânge ca nu există bani de salarii, că nu mai sunt bani să plătească facturile la gaze, electricitate, că trebuie vânzări mai mari, etc … în schimb, el își cumpără cea de-a 5-a mașină (preț: 140.000 euro -- caz concret, nu vorbe!), își construiește a 5-a vilă (în străinătate, pentru că în România are deja vreo 4, de nici nu mai știe în care să locuiască, o face “pe rând”, stă în fiecare câte puțin…). etc…
Ai de “comentat” ceva? La poartă așteaptă alți 100 de candidați pentru postul tău -- este replica patronului!
Pe de altă parte, ca angajat la stat (bugetar) există latura aialaltă: trebuie să fii specialist în lins funduri de șefi, altfel nu stai mult pe post. Ori ești dispus să lingi cururi de șefi, ori zbori …
Asta-i România! Și-atunci, te mai miri că pleacă românii pe capete?
Adevăr grăiești, nene Vasile. Angajații sunt sclavii „patronilor” peste tot în lumea asta largă, cu o singură diferență: stăpânul! Nu e totuna să muncești pe doi gologani la un stăpân ce se plânge că nu are cu ce să te plătească (în timp ce se se scaldă în bani) sau la o „gazdă” ce îți respectă munca și e mulțumit că nu ceri mai mult.
România a devenit o țară plină de „specialiști” în lins de cururi ce strigă în gura mare că „munca” lor nu e plătită pe măsură. De ce să ne mirăm că unii români au ales culesul de căpșuni spaniole sau ștersul la fund al moșilor germani? La cât rahat (iertați-mă, voiam să scriu căcat) ni se tot propune, e mult mai bine să spălăm chiloții altora…