De ce exagerăm cu… exagerările?!

Exagerare Minciuna pescar peste mare barca pescuit exagerari De ce exagerăm cu... exagerările?!

Să fie oare obisnunta, eventual un obicei împământenit aici, pe plaiuri mioritice? O “modă” ce se cam poartă acum și, din păcate, nu numai?! Nu numai pentru că, dacă va reamintiți, cu multă vreme-n urmă, timp de peste patru decenii noi, românii, obligați sau nu, dar, unii (nu puțini!), exagerând mereu, îi spuneau lui Ceaușescu… “cel mai iubit și stimat fiu al poporului” sau… “erou între eroii neamului“!
Dar de… iubit și de erou ce-a fost, la finele lui decembrie 1989, a sfârșit-o jalnic, pe măsura “meritelor” sale! Noi însă am continuat și continuăm cu exagerările! Fie că zicem “suntem un popor talentat și pașnic” (de ne urâm și, de la un timp, ne și mai omorâm între noi!), fie că suntem “o țară civilizată” (dar cu sute și chiar mii de localități fără apă curentă și cu wc-urile în curte sau prin bălării; codașii Europei în ce privește autostrăzile și alte căi de acces, sau “oameni cinstiți și onești” (de cât se fură și se minte acum!).

Îmi pare rău, zău, dar nu înteleg de ce exagerați, dragilor!? Oare să fie, una din cauze, și faptul că mulți dintre noi poate încă nu știu sau nu vor să știe, ce-s exagerările? Pentru orice eventualitate, iată chiar și definiția conceptului, reprodusă întocmai de pe Dex:

EXAGERÁRE, exagerări, s. f. Actiunea de a exagera si rezultatul ei; deformare a realitatîi prin mărire, amplificare peste măsură. Necesitatea exagerării constiente, a reliefarii figurii în vederea sublinierii tipicului, decurge pentru artistul realist din însasi conceptia sa asupra raporturilor dintre artă si realitate

Vă ofer și câteva mostre de… clasice exagerări preluate din popor:
- cât China;
- o gură cât o sură;
- lungă cât o zi de post;
- Prost ca noaptea;
- lungă cât o prăjină;
- o fugă de iapă până crapă;
- Cât roata carului, este o altă vorba din batrâni…

Șirul exemplificarilor ar putea continua. Ne oprim însă aici, de preferat să va ofer acum și câteva sugestive, tot clasice (!), exagerări chiar din contemporanitate! După ce ani de-a rândul tot exgeram cu “rezultatele excepționale” ale “Craiovei maxime” (practic în afara unei promovări în semifinalele unei Cupe Europene și a unor izolate castigari al titlului de campioană națională, eu nu am mai auzit de nici un alt rezultat mai notabil!), acum, după sfârșitul tragic și neașteptat al lui Ilie Balaci (D-zeu să-l odihnească în pace, pe vecie!), ministrul sănătății declara public “am pirdut un erou național“! O afirmație total exagerată mai ales pentru un demnitar! Da “minunea blondă”, cum i se mai spunea, a fost un erou. Dar un erou al fotbalului sau chiar al sportului românesc, dar nicidecum – național! Nici când, nu poate fi siuat alături de Ștefan cel Mare, Mihai Viteazu’ și de alți adevărați eroi ai nației române, nu?

Dealtfel, ca o altă dovadă a exagerarilor ce le tot auzim, aflăm sau chiar, nu puțini, le mai și spun, este și afirmația “specialistei” în… fotbal, Anamaria Prodan (Reghemcaf) precum “prin pierderea mamei mele, Ionela Prodan, din România a dispărut un… bun național“! Ori chiar așa să fie?! Comentariile, le faceți dumneavoastră.

Alte exagerări pe care le… exagerăm cu dezinvoltură? Cât frunză și iarbă! Bunăoară, multiplele și populistele prevederi ale “minunatului Program de guvernare” al PSD-ului, cu 8 spitale regionale și unul municipal, ‘jde lacaluri de școli, așezăminte de cultură, sute de km de autostrăzi, baze sportive și multe alte “minuni” – oare ce-s, nu tot exagerări? Dar acele nesfârșite modificări ale legilor justiției pe care de ani de zile le tot auzim sau le aflăm de pe întreaga mass-media (dar nu numai)? Să mai spunem, nu în ultimul rând, că exuberanța (dacă poate fi numită așa!) și aproape tot ce se întâmplă (mai ales printre… “antrenori” (?), unde în extaz, Chirilă-și saltă piciarele pe unde-l duce mintea, fluiera ca la stana, iar colegile sale par a fi cuprinse de… duhurile rele) chiar și eternul Bartoș, cu acel stereotip banal “popor talentat, noapte bună, v-am pupat“, tot exagerări sunt. Ca și ajutorul social acordat, în scop populist, trântorilor, celor care fug de muncă, dar nu și de băutură și de tăiat frunze la câini, lesne se încadrează în bogata arie a exagerărilor… exagerate!

Dar pentru a nu vă plictisi de tot, închei totuși cu două exagerări chiar de dată recentă. Acum când, de câteva zile, vremea s-a mai înrăutățit (în fond, e toamnă, nu?), aproape toate buletinele meteo de pe la tv-uri, mereu alarmiste și… exagerate, anunță “ploi și zăpadă pe toate șoselele țării“! Că nu-i tocmai așa, vă informez că aici, în zona depresională a Tg. Neamț, nici n-a ploat, darămite să mai și ningă!
A două (și ultima) exagerare, se referă la spusele “iubitului a tot conducător” (știți dv. cine poate fi!) că prin măsurile și eforturile depuse de partidul de guvernământ “se vor stopa abuzurile“!? Oare despre cine-i vorba, cine-i cu abuzurile?! Cei care, pe bună dreptate contestă corupția, furturile, minciunile și ura care a cuprins întreaga societate românească?!
Dar, știți dv,… gura păcătosului, adevăr grăiește! Așa că n-are rost să mă mai întreb mereu de ce se tot exagerează cu… exagerările. O fi, mai știi?, tot ceva… tradițional, cum exagerat de mult, ne tot place să exagerăm (scuzat-mi voitele repetări!) cu… exagerare!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

2 comentarii la “De ce exagerăm cu… exagerările?!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 octombrie 2018, 21:36   [#1]

    Exagerările ni se trag de la Herodot, nea Marc. Păi nu suntem noi, dacii, „cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci”?

    Ștefan (cel Mare și Sfânt), Mihai (cel Viteaz), Țepeș (cel drept), Cuza (cel cu „mica unire”) ne sunt înaintașii pe care îi venerăm. Ca să nu mai pomenesc numele lui Decebal…

    Aniversăm 100 de ani de la nașterea României Mari uitând că artizanii acestei uniri au fost scoși din istoria țării în 1947. Ce exagerare mai mare ca asta mai vrei, nea Marc, când urmașii celor ce au violat voința românilor, ajutați de tancurile lui Stalin, se bat în piept cu „patriotismul” lor?

    „Cel mai iubit fiu al poporului” nu a fost chiar atât de „iubit” pe cât se credea, din moment ce a fost pus la zid chiar de tovarășii lui. Lupta pentru supremația din haită e o realitate, Marcele! Avem dovada chiar sub ochii noștri…

    Da’ nu-i nimic! Facem o serbare câmpenească, ne ghiftuim cu mici și ne stingem setea în valuri de bere. De ce? Ca să „cinstim” cum se cuvine această mare sărbătoare…

  • marc
    ... a scris la 28 octombrie 2018, 11:39   [#2]

    Pai,asa-i!Asa-i de cand lumea si pamantul.Dar acum,parca-i mai abitir ca nici odata,..nea, Francisc!Spun asa ca sa te imit ,dar si ca sa te rog sa-mi zici cum vrei,numai fara cu…,,nea”,nu!Da?

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »