Daţi-vă demisia, domnilor doctori!

În urmă cu ceva timp, am citit la rubrica “Actualitate” a unui prestigios cotidian central, un articol-anchetă cu genericul: “CANGRENA SPITALELOR. PACIENŢII MOR, MEDICII DEMISIONEAZĂ“. Evident, era vorba de situaţia dezastroasă existentă în sectorul medico-sanitar din România postdecembristă.

De fapt, veţi spune că nu-i nici o noutate. Starea de colaps a acestui domeniu, atât de însemnat, vital, aş spune, pentru viaţa noastră şi implicit a întregii naţiuni, nu este de azi, de ieri, ci de mai mult timp. Ea se cunoaşte, se ştie cam ce se-ntâmplă dar…
Eee, aici, e aici ! Nimeni, sau aproape nimeni, din cei îndrituiţi de lege, nu face nimic pentru remedierea deficienţilor cronicizate!

În presa scrisă şi-n audio vizual au apărut ce-i drept, fel de fel de materiale pe această temă. Explozive la început, cu răspunsuri şi măsuri formale din partea forurilor competente sau a împricinaţilor, după care… s-a aşezat, din nou, liniştea! Firesc, cu un astfel de tratament, boala s-a cronicizat!
Fără a avea absurdă pretenţie că, gata, am găsit antidotul, trebuie să vă spun că şi în mediul virtual s-a scris şi vorbit foarte mult despre subiectul aflat în dicutie. Cu firească modestie reamintesc şi faptul că numai semnatarul acestui articol a semnalat de cca. 3 sau 4 ori, în aceasi pagina virtuală, multiple cauze şi aspecte legate de cangrena ce dăinuie din păcate în multe unităţi medico sanitare.
Efectul? ZERO!

Mă întreb totuşi (apropo de genericul din cotidianul amintit…) cine sunt medicii care demisionează?! Fără a afla rasunsul, vă spun că nici într-un caz nu sunt cei care încă n-au uitat Jurământul lui Hipocrate pe care l-au depus atunci când şi-au ales această nobilă profesie. Cum acest jurământ aparţine domeniului eticii şi deontologiei medicale îmi permit să reamintesc medicilor (care, voit sau ne voit l-au uitat doar) un pasaj.
Citez: “Mă angajez solemn să-mi consacru viaţa în slujba umanităţii. Voi exercita profesiunea cu consecvenţă şi demnitate. Sănătatea pacienţilor va fi pentru mine obligaţie sacră.” (Am încheiat citatul).

Fără a nominaliza (pt. acest lucru n-ar ajunge pagina!) subliniez că medicii care solicită onorarii suplimentare condiţionând actul medical, cei care sunt mereu (şi nejustificat) cu nasul pe sus ignorând pacientul (măcar ca persoană fizică), colegii dumnealor care încă mai cred că a saluta sau a răspunde la salut constituie o înjosire etc, etc…, pot oricând să-şi dea demisia! N-ar fi nici o pierdere. Dimpotrivă, un câştig, un medicament pentru însănătoşirea sistemului medico sanitar!…

Autor articol: Mark Ciubotaru (Guest Post)