Cuvinte folosite greșit în limba română

limba romana carte literatura poezie Cuvinte folosite greșit în limba română

Presa scrisă și… greșelile ei

Într-un precedent articol spuneam că, în dese rânduri, atunci când deschizi televizorul și eșți bombardat cu o limbă româna deseori aproximativă, cu multe erori (greșeli) ce-ți dau de gândit. Apoi când citeșți ce-a mai rămas din presa scrisă, ți se întâmplă cam același lucru. Iar pe rețelele de socializare, inclusiv pe unele bloguri, tot uneori, e jale!
În fond cui îi mai pasă azi, în secolul vitezei, de gramatică?! Așa că, nu e un secret pentru nimeni că limba româna “cea dulce și frumoasă” le pune din ce în ce mai multe probleme vorbitorilor ei și că greșelile de toate felurile umplu în aceeași măsură spațiul online, presa și exprimarea de zi cu zi. Tocmai de aceea în articolul de astăzi, voi aborda câteva probleme întâlnite mai ales în scris și în cazul cărora pronunția este un element ce poate induce în eroare…

Eroare în titlu? Ați sesizat-o deja?! Am folosit corect pluralul de la “plural”? De multe ori greșim pluralul cuvintelor pe care le folosim, deformând astfel semnificația mesajelor pe care le transmitem. Limba româna le pune încă destule probleme vorbitorilor ei, iar când vine vorba de scris, greșelile sunt dintre cele mai frecvente. Se poate chiar întâmpla să fim convinși că știm semnificația unui cuvânt și să aflăm, surprinși, că eram în eroare. Pâna să cunoaștem sensul corect, cu siguranță am căzut în capcanele pleonasmelor.

Structura “ca și” a ajuns să invadeze limba româna ca ciuprcile după ploaie, ajungând pe buzele tuturor. La origini, o încercare stângace de a evita cacofonia, astăzi este folosită absurd chiar în structuri în care nu există vreun pericol de cacofonie, înlocuind abuziv prepoziția sau adverbul “ca“. “A face (cuiva) capul calendar” este o expresie folosită adesea când ne întâlnim cu cineva care vorbește prea mult. De asemenea, este utilizată și atunci când vrem să transmitem mesajul că suntem copleșiți de prea multe informațîi. Dar de ce “calendar“, și nu de pildă… “almanah” sau “revistă“?! Iar pentru că sunt la modă topurile de tot felul, m-am gândit să va propun și eu unul. Este vorba de topul cuvintelor folosite greșit în limba română.

* Dilemă – este un cuvânt care apare des în vorbire, în mod special în forma “am o dilemă“. Ceea ce mulți vorbitori trec cu vederea este faptul că, așa cum ne arată DexOnline.Net, “dilemă” înseamnă: “raționament cu două premise contradictorii și contradictionale, care duc la aceleași concluzii sau (curent) situație cu două ieșiri, ambele defavorabile; încurcătură, alternativă“. Așadar se poate vorbi de o dilemă doar atunci când vorbitorul este pus în dificultate indiferent de decizia aleasă.

* Patetic – este un alt cuvânt folosit greșit. Greșeala apare din confuzia creată de cuvântul englezesc .”pathetic” care înseamnă “jalnic“. În limba română “patetic” nu este preluat din cuvântul englezesc, ci din grecescul “pathos” și înseamnă “cu intensitate deosebită a sentimentelor prin care se realizează o puternică forță dramatică; înflăcărare, însuflețire, avant, entuziasm“.

* Fortuit – nu este un cuvânt sinonim cu “forțat“. Într-un dicționar al limbii române, “fortuit” este definit că “neprevăzut, întâmplător, inopinat sau neașteptat“. Este incorectă propoziția: Am fost fortuit să îi însoțesc. Dar este corectă propoziția: I-am întâlnit în mod fortuit și am decis să îi însoțesc.

* A agrea – folosim foarte des acest cuvânt pentru a descrie o înțelegere, de multe ori pe cale legală (a agreat contractul). În mod normal, a agrea este definit în DexOnline.Net ca “simpatiza (în diplomație), a accepta un reprezentant diplomatic“. Este corectă propoziția: Îl agreez, îmi pare simpatic.

* A lua la cunoștință – una dintre cele mai des întâlnite expresii folosite greșit în vorbirea curentă. Această expresie nu există în limba română, varianta sa corectă este “a lua cunoștință“. De asemenea, această expresie se întâlnește adesea scrisă cu doi i, “a luat la cunoștiință“. Cuvântul “cunoștință” este înrudit cu substantivul “cunoaștere” și se scrie cu un singur “i“.

* Inferior sau superior folosit cu grad de comparație – expresia “mai superior” sau “mai inferior” este una care poate pune vorbitorul într-o lumina extrem de proastă. Superior și inferior se referă la extreme, respectiv cea mai bună sau cea mai proastă calitate spre exemplu, astfel că nu suportă grade de comparație. La fel este și gradul cuvântului “special“, ceva special este ceva unic, deci nu poate fi mai special sau mai putin special.

Exemplele ar putea continua, mai cu seamă dacă ne referim la modul în care unii dintre noi pun accentul exact pe ce nu trebuie: “ciUbăr” în loc de “ciubăr“; “zidarIu” în loc de “zidaru“; “doctOriță” în loc de “doctoriță“, etc…, sau încurcă conceptele de “marcat”, “dedicat”, cu “sărbătorit” (…”ziua când circulația vehicolelor va fi oprită pe centru, o vom SĂRBĂTORI(?!) la final de săptămâna”! Când internetul și noile gadgeturi și-au făcut intrarea în România, programele nu ofereau, la început, variante rapide și eficiente de folosirea diacriticelor specifice limbii române (ă,â, î, ș, ț). Astfel, o stare tranzitorie a devenit una generalizată pe site-urile românesti.

Dar ce ne facem când citim ce-am scris? Când citim în gând, mai e cum mai e dar când citim cu voce tare, ai zice că situația devine penibilă. Scrierea fără diacritice, aflu de la economica.net, “ne poate împiedica să întelegem sensul corect alcuvintelor sau să deslușim semnificația unui mesaj și ne poate fura timp prețios pentru că vom poposi astfel mai mult pe un text scris așa.” Dacă mulți români (între care, până nu demult ma număram și eu!) nu folosesc diacritice, de ce să nu aplicăm principiul că uzanța face regula și în acest caz? Mai ales, cum precizează aceeași sursă, că ne încurca atât de mult, ne încetinesc când scriem pe tastatura calculatorului, ne împiedică să scriem mesaje rapide pe chat sau in diferite alte locuri.
Mă întreb: dacă tot e așa de greu să scriem cu diacritice, atunci oare n-ar fi mai ușor să renunțăm la ele? Ce credeti?

Folosim acum în vorbirea curentă mai multe expresii provenite din limba latină (de la un timp și din engleză sau anglo-română!) și care au rezistat testului timpului, fiind încărcate de semnificații – curriculum vitae, sui-generis, in vino veritas, in extremis, post mortem, hic etnunc, persona non grata, grosso modo, etc…
Prepozițiile „din” și „dintre” au amândouă un sens parțițiv. Însă, lucrurile se complică atunci când nu ținem cont de logica mesajelor transmise cu ajutorul lor. Forma mesajelor pe care dorim să le transmitem e importantă, ne asigură tot economica.net, principala sursă de informare. Fără ea, o parte din conținutul ideilor noastre se pierde, iar receptarea și interpretarea lui nu sunt corecte. Ghilimelele sunt, uneori, semne de punctuație uitate de cei care scriu. Din grabă sau neștiință, ignorăm importanta utilizării lor în multe cazuri. Lingviștii, dar nu numai, susțin că limba română face parte din grupul limbilor cu multe forme flexionare ale cuvintelor. De aceea, de multe ori apar confuzii care ii fac pe oameni să vorbească sau sa scrie gresit.

Dacă ar fi vorba DOAR de aceste erori! Ce facem însă cu „dacât”, „ca și”, dezacordurile gramaticale frecvente ale „modelelor” românesti : șefi de partide, miniștri și multe alte persoane publice?!
În fond, cine este agramat? Un om care face erori elementare de limbă, nu unul care din ‘n cauze și motive uită să-și mai corecteze cele scrise (uneori fără o virgulă sau cu-n punct în plus!), ori din grabă sau alte nedorite motive! Spun toate acestea, nu pentru o eventuală motivare a unor greșeli comise (chiar și cu repetir) de către semnatarul acestor rânduri, ci pentru a mai tempera pornirile răutăcioase, tendențioase și neloiale ale celor care (”mascati” cu fel de fel de pseudonime, chiar si… nordice!) și au o părere bună despre ei, se cred inteligenți și extrem de talentați în ceea ce fac, dar nu știu de ce adesea ceilalți nu au aceeași opinie că ‘mnealor, găsesc de cuviință să mi se adreseze pe blog, în comentarii “obiective” (”și te mai lauzi (n.n. – oare când și de ce?!) c-ai lucrat în presă…“, “analfabetule“, “hai, sictir” și alte asemenea murdării abjecte)!

În fine, asta suntem și așa vom rămâne, atâta vreme până când ne vom mai civiliza și noi, cei care au uitat și uită că înainte de orice, trebuie să fim OAMENI! Dar până una, alta, deși licența poetică ar trebui să fie limitată la cei care folosesc frecvent un dex de rime pentru creația artistică, trebuie să mai spun acum, la final (ca și sursă de informare), că, mai mulți conaționalii par să și-o asume și să și-o însușească folosind o serie de expresii în mod greșit sau chiar inventând cuvinte care nu apar în dicționare. Inclusiv nici măcar în cel… de bune maniere!

(Principala sursă: fac din nou aceeași precizare: departe de mine intenția de a mă erija drept mare specialist în ale lingvisticii sau… atotștiutor! Majoritatea problemelor și indicațiilor de pură specialitate, aparțin site-ului economica.net, eu doar le-am reprodus întocmai, cu unele adnotări sau păreri pur personale)

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Un comentariu la “Cuvinte folosite greșit în limba română”

  • ... a scris la 30 septembrie 2018, 23:14   [#1]

    Mihai Gâdea la lecția de gramatică…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »