Curioase sau greu de explicat

646x404 Curioase sau greu de explicat

Cu sau fara sa vrem aproape zilnic suntem martorii unor intamplari curioase ce-ti starnesc din plin nu numai uimirea, dar si o fireasca revolta. Aceasta cu atat mai mult cu cat intamplarile cu pricina fie ca le vezi, fie ca ti le sunt aduse la cunostinta de bogata si diversa mass-medie romaneasca, in mare parte (in frunte cu tv-urile) amatoare de… “bombe”. Adica de “stiri senzationale”, zic ei! Asa ca, din curiozitate sau nu, esti tentat sa le citesti.
Ce urmeaza dupa?! E greu de explicat. Nu din comoditate, ci dintr-o pornire interioara de uimire, consternare si chiar revolta.
Dar sa concretizam…

Nu de azi, de ieri, ci de mai multa vreme anumite tipare verbale au navalit peste tot. Bunaoara, conceptul de “Iubire”, in diversele-i forme – iubi, iubitii, iubitele, iubire s.a.m.d. pare sa bata recordul. Nu numai ca prezenta dar, in special ca ceva ce exprima un nou sens. Cum altceva ai putea sa spui de moment ce afli sau vezi ca… de atata iubire, iubitul… isi omoara iubita! Sau invers. Pai daca-s iubiti, de unde si de ce recurg la asemenea acte necugetate, oribile?! Din iubire? Ei, as!

390033 Curioase sau greu de explicat

Iubirea nu este un târg: te iubesc pentru că mă iubești. Iubirea este o certitudine: te iubesc pentru că te iubesc” spunea candva Liviu Rebreanu. Definitii peste definitii, unele superficiale si seci pot fi spuse de oricine. Dar iubirea nu este o fraza intr-un dictionar si nici nu se invata din carti sau se memoreaza. Iubirea se simte, se traieste si doar cand ajungi sa-i simti puterea cu cea mai mare intensitate… doar atunci este adevarata! Definirea sa este un demers dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse de acest termen. Iubirea sau dragostea este un sentiment complex care poate fi cu greu explicat în cuvinte. Termenul este utilizat de oameni în mai multe situații: iubirea de sine, iubirea față de partener, iubirea față de copil, iubirea față de țară, iubirea față de natură, iubirea față de aproape, iubirea față de animale etc.
Se vede insa treaba ca iubirea, reprezinta intrebarea la care multi tineri (si nu numai) apeleaza atunci cand simt… fluturi in stomac! In fond, ce este mai sublim decat sa iubesti? Sa iubesti cu adevarat, nu de fatada sau din interes meschin…

Alt exemplu de intamplari sau actiuni inexplicabile. Acum, dintr-un domeniu oarecum tangent, generat tot… din iubire: stabilitatea familiei, trainicia ei. Va reamintiti probabil ca in urma cu cativa ani s-a organizat si desfasurat un Referendum national pe aceasta tema. Atunci, puţin peste 20% dintre români s-au prezentat la urne, în majoritatea lor au votat „Da” pentru modificarea articolului 48 din Constituţie privind definiţia căsătoriei. Familie au primit poate cea mai grea lovitură de după 90. În fapt, la ce am asistat în ultimii trei ani de dezbatere privind modificarea Constituţiei, a fost un experiment de coagulare politică a unor serii de interese şi grupuri conservatoare. Nu doar instituţiile au intrat în horă, ci şi partidele politice au avut un traseu inegal în relaţia lor cu Coaliţia pentru Familie şi modificarea Constituţiei. Drept urmare, in România, numărul divorțurilor survenite după 20 de ani de căsnicie aproape că s-a dublat în ultimii 30 de ani… ori mai multe divorţuri decât în mediul rural, rata divorţialităţii fiind de 1, 8 ori mai mare în mediul urban faţă de mediul rural. Statistica divorţurilor din România: 1 din 4 cupluri divorţează! E la moda! Dar, culmea, cine era in fruntea… teoreticienilor, cica a celor care militau pt. consolidarea familiei? Domnii Tariceanu, Dragnea, Ilie Nastase, Ponta, Petre Daea si altii ca ei care, in doar cativa ani, au divortat si apoi, cu aceeasi “pompa”, s-au recasatorit pentru a doua, treia, patra sau chiar a cincea oara! Cu nunti megalomanice, ca-n povesti! Le doresc sa le fie case de piatra, macar acum, dar frica-mi este ca… iar se vor darama! Casniciile. Cum ramane insa cu demagogia?!

Pentru a nu va plictisi prea mult, ma voi opri cu exemplificarile (curioase, de neinteles, absurde) in lumea fotbalului. Pe acolo, unele (paradoxal, cam… multisoare) sunt tot la ordinea zilei. La FCSB, spre exemplu, patronu’ – antrenorul principal, factotumul don’ Gigi Becali, mereu in goana dupa bani si iarasi bani, face orisice! “Eu am vrut bani, nu titluri“; “Pe banii mei, fac tot ce-mi doreste sufletul“, zise ‘mnealui. Si nu odata. Intre… facaturi, transferurile si vanzarile, unele trasnite, sunt pe primul loc. Astfel, don ‘Gigi a reusit de cativa anisori sa-i transforme, mai ales, pe Coman si pe Man din “mari sperante” in… turisti virtuali! I-a plimbat si-i plimba mereu prin mai toate campionatele lumii, se lauda (cu ajutorul presei), ca respectivii sunt urmariti non stop de impresari sositi din lumea intreaga si ca-i va vinde la preturi de ne egalat. Realitatea-i cu totul alta, similara intr-un fel cu cea a lui nea Nicu, impuscatu’ “, cel care in anii ilegalitatii se tot ascundea peste tot ca sa nu-l gaseasca cei de la Siguranta! Se ascundea de ce-si imagina, intrucat nimeni nu-l cauta! Deocamdata, asa-i treaba si cu cele doua “mari sperante “de la FCSB-ul marelui patron. Mai intelege careva ceva?! Nu-i o veritabila absurditate pe care ziarele si tv-urile o numesc “stire bomba” sau “Becali, a dat… lovitura”! Care o fi aia, inca nu se stie. Se mai asteapta, “Bombe”si nu numai in fotbal…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

6 comentarii la “Curioase sau greu de explicat”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 iulie 2020, 19:39   [#1]

    Să-mi fie cu iertare că acest comentariu nu prea are legătură cu ce-ai scris tu, Marc (dar se încadrează în titlu).

    Am citit azi articolul publicat ieri de Elena Deacu pe adevărul.ro, în care distinsa jurnalistă ne informează că „Chinezii câștigă primul contract major de infrastructură din România”. E vorba de centura ocolitoare din Zalău, în lungime de 5,5 kilometri…

    Durata contractului este de 114 luni, din care 6 luni proiectarea, 24 de luni execuția și 84 de luni garanția lucrării. Costul total e 185,5 milioane de lei (vreo 39 de milioane de euro, sau cam pe-acolo), adică mai bine de 7 milioane de euro pe kilometru. Cam mult, da’ dacă socotim și cinci viaducte plus două poduri, poate e cam puțin. N-am idee…

    Tot ce vreau să scot în evidență e sintagma din titlu: „primul contract major de infrastructură”. Păi să-mi fie cu iertare! Dacă 5,5 km de drum sunt „o lucrare majoră de infrastructură” atunci cum să denumim construcția autostrăzii Moldova (și a oricărei alte autostrăzi)? O lucrare „galactică”?

    De curiozitate am dat o căutare pe „goagăl” și am aflat ce hram poartă GOOD PROD S.R.L-ul ăsta autohton. Anul trecut avea un număr mediu de angajați aproape fabulos:3. Adică administratorul, secretara și contabilul…

    Mă întreb cum naiba i-o fi găsit chinezii taman pe ăștia ca să se asocieze? Să fie vorba de-o șpăguță mică-mică acolo, sau de bani la partid? Nici vorbă, dom’le!

    Mai discutăm peste 6+24 de luni (peste doi ani jumate,adică) că nu mai apuc să trăiesc până expiră garanția…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 24 iulie 2020, 20:54   [#2]

    Mai e o știre ce mă îngândurează. Fermierii (că nu mai poți să-i denumești țărani) de la Lungulețu, „patria” cartofului, se plâng că nu au cui să-și vândă recolta, nici măcar cu 30 de bani kilu’. Așa zice Corina Slămnoiu în articolul dumneaei și cred că așa este.

    Nu-mi dau seama ce ar trebui făcut pentru ca „barabulele” (sau „crumpii”, am scris cândva câteva rânduri pe tema asta!) de la Lungulețu și pepenii de Dăbuleni să devină un brand. Mergem cu toții la supermarket ca să cumpărăm cartofi aduși din țări exotice și lubenițe crescute în sere turcești, plătind cu nonșalanță prețul afișat pe raft în timp ce producătorii autohtoni nu au cui să le vândă.

    Ne împăcăm cu ideea că e mai bine să culegem căpșunele spaniolilor în loc să ne vedem de oile noastre. Globalizarea și-a atins apogeul… Decât să n-ai nimic, mai bine e să fii dator.

    Mergi cuminte la slujbă (nu la cea religioasă mă refer), că nu ai altă variantă. Mahării sistemului (nu spun de ăia pe care noi îi tot alegem, ci de iluminații ce stăpânesc lumea) îți dictează fiecare mișcare.

    După trei perechi de bere, la ce vă așteptați, stimabili cititori inexistenți?

  • ... a scris la 25 iulie 2020, 17:00   [#3]

    Well… se pare că ai gustat şi tu puțin din aromele globalizării şi nu-ţi prea plac, ha? :)) Aşa că am să-ţi mai las o dată clipul de care ţi-am zis, poate ai vreme să te uiţi peste el…

    Hai că-ţi spun eu aşa pe scurt, în vreo două cuvinte, cam ce-i cu globalizarea asta… Ca idee, globalizarea ar fi trebui să însemne o restabilirea a echilibrului social şi economic în lume, doar că rezultatul este cu totul altul şi anume faptul că profitul se duce preponderent într-o singură direcţie, în aceea a buzunarelor largi ale unei “clase” sociale… așa, mai “speciale”…

  • marc
    ... a scris la 26 iulie 2020, 13:20   [#4]

    Greu de explicat si de ce ne,,miscam”atat de greu!?Imi asum din nou riscul de a spune ca,prin aceasta incetineala orice eventuala actualitate,devine …trecut!Daca nu-i chiar asa si eu gresesc,va rog sa-mi spuneti.Aceasta cu atat mai mult cu cat,pe mine adevarul,sinceritatea si buna intentie nu-mi repugna….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 iulie 2020, 21:00   [#5]

    Niște rime născute din spumele berii…

    Stalin și poporul rus
    Libertate ne-au adus:
    Ne-au luat ceasul și paltonul
    Și ne-au dat în schimb „Sovromul”.

    „Liberi” o juma‘ de veac
    Nu am prea găsit un leac
    Ca să ne scăpăm de ciumă.
    Comunismul ne-a fost mumă…

    L-am pupat și-aplaudat
    Pe-ăl mai iubit fiu din stat
    Și savanta lui soție
    O întreagă veșnicie.

    Degeaba ne-am revoltat
    Și apoi l-am împușcat
    Când cu mare veselie
    Am ales ca să ne fie

    Șef de țară un bărbat
    Ce-a fost marginalizat
    Și trimis la editură
    Ca să nu mai dea din gură…

    Dar, vai, ce frumos zâmbea
    Și „poporul” îl credea!…
    Când am ales din prostie
    De ce vrem „democrație”?

    Acum, c-am intrat în UE,
    Vine banu’ care nu e.
    Când nu știm unde îl punem
    Nu știm nici cui ne supunem…

    P.S.: Cică e „democrație”, prieteni! Păi e! O „democrație” în care potentații zilei calcă fără remușcări pe iluziile de îmbogățire ale oamenilor simpli care își câștigă pita cu sudoarea curgând pe frunte. Trântorii au înfrânt albinele.
    Societatea socialistă a devenit realitate. Acum se numește globalism…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 iulie 2020, 21:50   [#6]

    Well, e evident că „aromele globalizării” nu prea sunt pe gustul meu, Dane. Eu sunt obișnuit cu spumele Timișorene, întotdeauna împerecheate.

    Îți place sau nu, asta e…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?