Mă refer, desigur, la sărbătorile religioase. În special la PAŞTE. Din păcate, pentru foarte mulţi dintre noi, Paştele (şi nu numai!) se rezumă la… mâncare şi dezmăţ! Adică un fel de petrecere, în acceptul multora.

În zilele ce preced această mare sărbătoare a creştinătăţii, toată lumea aleargă din magazin în magazin şi din piaţă-n piaţă pentru a cumpăra şi cară cantităţi industriale de alimente şi băuturi.
Vorba vamaiotilor: “cât încape!”. Se creează impresia că, Doamne fereşte, vine o foamete mare sau, mai rău, sfârşitul lumii!..

Pe măsură ce se apropie Sâmbătă Mare, cei cu autoturisme (şi slavă Domnului, sporesc pe zi ce trece!..) se îndreaptă … spre munte. C-aşa-i moda! Acolo, dacă nu mai pot skia (din lipsa zăpezii sau, de ce nu, a aptitudinilor native), o dau pe petrecere non-stop! Hotelurile şi poienile sunt la foc continuu.

Cei care din varii motive au rămas acasă, pe măsură ce se apropie ÎNVIEREA, se apropie şi ei de Centrul Istoric şi de alte asemenea zone, bogate în cluburi. Ce urmează, cred că vă închipuiţi…
Fac precizarea că toate acestea sunt caracteristice numai unui anumit tip de… creştini. Creştinii de tip nou!
Din nefericire, numărul lor sporeşte, contaminând de la an la an tot mai mulţi cetăţeni care uită de adevăratul mesaj al Sărbătorii Pascale. Bineînţeles la toată această hrababura, contribuie (prin mediatizarea ÎN EXCES a petrecerilor de prin cluburi, în detrimentul ritualului creştin) şi o bună parte din tot mai numeroasele televiziuni comerciale.

Aşa stând lucrurile, mă simt nevoit să reproduc întocmai, cele scrise într-o TABLETĂ A ZILEI dintr-un cotidian central de scriitorul şi filosoful Andrei Pleşu.Citez: “Fără o exigentă pascală neîntreruptă, sărbătoarea o dată pe an, a “mormântului gol” risca să devină rutină jubiliară, un soi de 1MAI bisericesc…”
Am încheiat citatul exprimându-mi regretul că, de la an la an tot mai multe sărbători religioase se sărbătoresc a la “iarbă verde”…

Autor: Marcel Ciubotaru (Guest Post)