Aș vrea să înțeleg…

Am ascultat de multe ori sfaturile părinților mei, dar de și de mai multe ori le-am refuzat și m-am pus de-a curmezișul, crezând că sunt demodate și inutile. Trufia tinereții m-a făcut să cred că nu am nevoie deloc de înțelepciunea părinților ce au trecut prin viață, că eu știu totul și nu voi îmbătrâni niciodată.

Iaca, am îmbătrânit și eu ca toți muritorii și mă vait că tineretul își reneagă rădăcinile. E doar vina mea că nu am reușit să fiu mentorul căruia să-i fie discipoli proprii copii. E-adevărat că am trăit într-o epocă a imposturii, dar vina rămâne atâta timp cât societatea se complace în promiscuitate.

E deja evident că nu putem ieși din cercul vicios în care ne-nvârtim: sunt prea mulți bătrâni renegați de societate și prea puțini tineri care știu ce vor. Diferența dintre cei „alfabetizați” forțat în anii 70 și cei școliți de bunăvoie în prezent e nesemnificativă. Am devenit o adunătură de indivizi ce nu au habar de nimic, dar se pricep la toate.

Speranțele mele într-o societate bazată pe adevăr, dreptate și cinste sunt doar o biată iluzie devreme ce niște oameni ca Cioloș și Klaus sunt considerați salvatorii neamului. Nu-i compar (Doamne, iartă-mă!) cu Iliescu și Văcăroiu, dar asemănarea bate la ochi.

O țară ce-și calcă-n bocanci valorile și face statui minciunii nu se poate numi patrie, atâta vreme cât toți impostorii au tupeul să ne creadă proști.

Aș vrea să înțeleg, dar nu pot pricepe… N-am cum…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)