Cu promisiuni şi iluzii deşarte, nimic nu merge ca pe roate

Craciun 1989 Revolutie tancuri armata Bucuresti Romania Cu promisiuni şi iluzii deşarte, nimic nu merge ca pe roate

Daca va reamintiti, Revoluţia de acum 31 de ani a scos în stradă mii de oameni curajoşi care au sfidat armele Armatei şi ale Securităţii. Majoritatea celor care au făcut Revoluţia din convingere, n-au pretins bani si nici nimic altceva pentru faptele lor, ci doar o schimbare in bine. O viata tihnita, libera si democrata, fara coruptie, furturi si violente, dar mai cu seama fara fosti sau progeniturile acestora, fara comunisti. Din nefericire, în spatele acestora s-a ascuns o „armată” de impostori, de asazisi democrati. Sprijiniţi de politicienii care i-au folosit drept masă de manevră în campanii electorale, mii de falşi revoluţuionari au căpuşat statul român vreme de ani si ani. De-a lungul timpului gloria lor a apus. Noi nuclee de revoluţionari tineri au dorit si vor să schimbe România. Vocile celor vechi au ajuns să nu mai fie deloc auzite. Statul nu le mai dă bani, dar unii din ei ei continuă să ceară chiar daca protestele lor au devenit derizorii. In toti acesti ani câţiva lideri ai revoluţionarilor au ajuns prin puşcării sau daţi în urmărire internaţională. Atat…

Documentele din arhive precum și dosarele procurorilor care au anchetat dramele Revoluției ni-l prezintă pe generalul Vasile Milea într-o cu totul altă lumină: departe de a fi un erou idealist, care nu a făcut absolut nimic pentru a împiedica reprimarea mișcărilor de protest, dar conform spuselor unor martori oculari, în noaptea de 21/22 decembrie 1989, el ditamai ministrul, a coborât în stradă și s-a implicat, personal, în actul de comandă al forțelor militare care au intervenit, cu duritate, împotriva revoluționarilor din București, a celor care ridicaseră baricada din fața Hotelului Intercontinental. Iar pentru aceasta, el ar fi fost felicitat chiar de către Elena Ceauşescu!! Unii dintre nostagicii vechiului regim, ni-l prezintă insa pe generalul Vasile Milea, chiar și acum, ca pe… un tragic erou care, pus în fața ordinului de a trimite Armata să tragă în popor!

Am trait Revolutia din 1989, am fost in Revolutia din 1989, am crezut atunci in libertate, am crezut atunci intr-un trai mai bun… e adevarat, eram inca tanar. Privind acum retrospectiv asupra celor peste 30 de ani trecuti de atunci, privind la distrugerea sistematica a Romaniei, la jaful facut de unii politicieni, ma intreb s va intreb-merita atatea sacrificii… Mai mult, unii votanti ai PSDR-ului, la 31 de ani după “momentul’ decembrie 1989, continuă să se divizeze în două mari tabere: comuniștii și restul. Ataca neicetat si violent pe oponentii lor, uitand ca toti acestia sunt tot romani. Toti vor binele tarii si locuitorilor ei. La 31 de ani după revolta anticomunistă din decembrie 1989, sau măcar anticeaușistă, cine credeți că este pentru susamintitii nostalgici, personajul central al României așa-zis democratice? : cizmarul Ceașcă, evident.

Pe multi conationali nu-i interesează deloc drepturile omului sau “nimicuri” precum: libertate, toleranță, eficienta muncii, dreptul la opinie, respectarea legii etc. Nu, nici pe departe să fie interesați de așa ceva! Nu mai spunem de alte “nimicuri” importante economic (dacă tot vor să trăiască bine): eficiență, competitivitate, policalificare, reconversie profesională etc. Eroii Timișoarei, împușcați din ordinul cizmarului, se răsucesc acum în mormânt, probabil, văzându-i pe foștii comuniști invadând ecranele televizoarelor și netul, uzi de admirație pentru “Geniul Carpaților și Geniala lui soție (cu 4 clase).

In atare situatie, care continua sa balteasca, iarasi ma intreb-oare inafara a numerosi sefi de guvern si a multor vorbe goale, s-a mai schimbat ceva? Vinovatii de multe rele au fost sau sunt pedepsiti? Sau cand vom lua si noi cu adevarat “taurul” de coarne?!
Promitem, promitem, ne facem iluzii si… doar atat!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Casa Poporului e1605103828348 c 1210×680 Cu promisiuni şi iluzii deşarte, nimic nu merge ca pe roate

Categorie articol [ Guest Post, Istorie ]
Tagged with: [ , , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Cu promisiuni şi iluzii deşarte, nimic nu merge ca pe roate”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 16 ianuarie 2021, 16:29   [#1]

    Cu promisiuni și iluzii deșarte, totul merge ca pe roate, bătrâne Marc. Nu pentru cetățeanul de rând, ci pentru aleșii neamului…

    „Burghezia comunistă” a știut cum să-și atingă țelul. Munciți voi până vă sar capacele că avem grijă noi să vă dăm ce trebuie. Vreți libertate? Ia de-aici un baston! Vreți democrație? Mergeți la urne (degeaba mergeți) că așa e „democratic”…

    Tineretul prezentului nu are cum să știe ce a fost înainte de 1989. Și atunci eram „liberi” să alegem Partidul Comunist și chiar o făceam nouăș’nouă la sută. Cum să nu fii de acord cu cel mai iubit fiu al poporului?

    Atât de iubit încât a fost pus la zid, acuzat (printre alte acuzații) de subminarea economiei naționale. Nu îl regret pe tovarășul Ceaușescu, dar sunt mânios că au trecut trei decenii și încă nu ne-am prins de fenta cu care ne driblează aleșii…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 18 ianuarie 2021, 16:33   [#2]

    La prima citire a rândurilor tale, Marc, mi-au scăpat „nimicurile” pe care le amintești: eficiență, competitivitate, policalificare, reconversie profesională…

    Ce să vezi, taman astea sunt atributele „aleșilor” ce ne tot conduc: sunt eficienți în manipulare, sunt competitivi în domeniul politic, sunt policalificați în tăiatul frunzei la câini și știu să se „reconvertească profesional” la fiecare ciclu electoral.

    Politica e meserie grea, zău așa! Din fragedă pruncie trebuie să-ți ascuți coatele, să-ți tăbăcești obrazul și să înveți cum se fac promisiuni fără să clipești. Nu e loc de șovăială. Cum ai ezitat un pic, cum vine altul și îți ia locul… Iar concurența e mare, te rog să mă crezi ce spun!

    România cică e stat de drept. Păi ce stat de drept e ăla în care șmecheri precum Ghiță dă tunuri de milioane de euro și își văd de treaba lor fără ca cineva să-i întrebe de sănătate? Ce „democrație” e aia în care Justiția are nevoie de aprobarea Parlamentului pentru a cerceta niște (posibile) șpăgi încasate de un fost premier?

    Ținerea noastră de minte e prea scurtă, prieteni! Am uitat și de ouăle lui Năstase, și de momentele în care Mazăre făcea pe Cezarul la Constanța. La fel cum am uitat și de Dragnea cu ordonanța lui numărul 13…

    Avem un președinte nou (tot ăla vechi, asta e), avem un guvern pornit să facă reforme (ăsta e ultimul banc al secolului!), ce ne-am mai putea dori?

    Poate doar niște oameni aflați vremelnic în funcții care să încerce schimbarea…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 18 ianuarie 2021, 18:51   [#3]

    Paradoxul e că îi avem. Nu i-am ales cu mic cu mare, ci doar așa rărit, unul din trei. Două treimi dintre cetățeni au găsit de cuviință că e mai bine să-i apuce pișatul taman când era vorba de o alegere. Cică nu aveau pe cine vota…

    Măi băieți! Ca să schimbăm o rânduială e musai să alegem alta. Haideți să-i lăsăm pe băieții ăștia să ne lămurească de bunele lor intenții (nu mă refer la PNL, ci la USR) și mai vedem peste 4 ani. Ori ne salvează, ori ne îngroapă mai adânc.

    Baiul e că nu își pot impune ideile din cauză că nu sunt majoritari. Cică e rău să crezi că adevărul poate fi câștigător dacă nu ești stăpân…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?