Câteva perechi de rime absolut inofensive…
Complici suntem…
Motto: „Cine îl iartă pe criminal devine complice” – Voltaire
Complici, tacit, îi suntem vieții noastre
Căci am făcut cu diavolul un pact
Când, refuzând seninătăți albastre,
Am acceptat un univers abstract.
Complici suntem și nu avem vreo scuză
Că viața noastră e așa cum este,
Și ne mirăm că lumea ne refuză
Când am făcut din adevăr poveste?
Ce să-nțeleg, când de minciuni sătui
În anii-aceștia de-adevăruri goi
La mincinoși le-am ridicat statui
Și criminalii i-am făcut eroi?
Complici suntem la crimele comise
În țara asta-n ăst juma de veac….
Dar paradisuri așteptăm, promise
Convinși că minciuna n-are leac…
E viața noastră-o mare de minciună,
E traiul nostru un infern dantesc…
Trimite Doamne încă o furtună
Să-nece-n ea gunoiul românesc…
-1997-
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
Publicat în 23 octombrie 2016, la ora 23:12
Vă puteți imagina (cititorii mei) câtă bere a trebuit să beau ca să scriu rimele de mai sus?
Știu că e inutilă încercarea mea de a trezi „simțul patriotic” al compatrioților. Știu că rimele mele sunt comparabile cu apa de ploaie. Știu că vorbitul în versuri e vorbă în vânt.
Dar, peste tot și peste toate, știu un singur lucru: niciodată nu strică să-ți spui părerea…