Comentarii despre… comentatori

Acum, după ce, zile și chiar săptămâni în șir, am tot vorbit (scris) de… referendumul falimentar, implicit numai de politică, va propun să abordăm și un alt subiect ceva mai lejer și mai pe placul tuturor: cel referitor la comentatorii de sport. Despre aceștia am mai scris și s-au mai scris multe (și nu chiar mărunte!) în fel și chip. S-au scris, de-a lungul anilor, despre comentariile idioate realizate de diverși oameni de radio sau tv la numeroase evenimente sportive. Îmi amintesc, bunăoară, între f. multe altele, de două fragmente de la deschiderea Jocurilor Olimpice din 1992, de la Barcelona, când comentatorul (i-am uitat însă numele), a emis următoarele: “un minunat spectacol piro-muzical(!?)” și… “atleta de culoare a dat naștere unei… ființe umane” (fiindcă probabil respectivul comentator nu-i cunoștea exact sexul copilui, dar asta nu-l scuză). În fine, probabil va reamintiți și dv, că bogatul șir al comentariilor cel puțin neinspirate, dacă nu de-a dreptul hilare, a însoțit bietul telespectator sau ascultător de radio, amator de sport, pe tot cuprinsul perioadei pre și mai cu seama post decembriste.

Fotbal Campionat Mondial 1994 Romania Generatia de Aur Comentarii despre... comentatori

Iar dacă ne referim la fotbal, atunci lucrurile se complică și se înrăutățesc deoarece în general comentatorul român al jocului de fotbal își imaginează că a asigura coloana sonoră a unui meci cu cifre de cumpărări – vânzări și transferuri (ale unor jucători care nici nu sunt pe teren!), declarații, bârfe de tot felul și mai ales cu plictisitoare și inutile istorii, înseamnă “a comenta”! De ani de zile de când (copil fiind) am ascultat la radio meciurile de fotbal (televizorul nu era încă “descoperit” în România acelor vremuri) am poftit cu jind la nașterea (apariția) unui comentator adevărat. Unul din aia, ca cei din Anglia, bunăoară, sau din Ungaria, care să comenteze avizat meciul de pe teren cu detalii tehnice, cu fler și dezivoltura cu care celebrul Gheorgy Szepessy (nu sunt sigur că am scris corect!) mă cucerea definitiv, transpunându-mă pe acolo, prin tribunele stadioanelor și care să mă scutească eventual de greșeli gramaticale, accente total ne la locul lor și de clișee stupide, adică să nu vorbească “ca la televizor”! Cu “șiut”, în loc de “șut”, cu “mingie” în loc de “minge”, “coși” și nu “coș”, “Cluji” și “Brașiov” în loc de “Cluj” și, respectiv, “Brașov”, care să nu îl aibă pe hard pe “au dat TOTU’ pe teren“(!?).

Și totuși comentatori de sport români de calitate au existat și chiar există! Erau încă pe atunci, prin anii copilăriei mele, vocile celebre, ne uitate, pe care le știam și prin somn! Mă refer îndeosebi la cele ale lui Raul Bart, Tudor Vornicu, Radu Urziceanu, Emanuel Valeriu, Eftimie Ionescu, Mircea Radu- Iacoban, Victor Tudor Popa și ale altor titani ai microfonului. Cu timpul au apărut mai vârstnicii mei foști colegi: Ion Ghițulescu, Ion Mureșan, Gheorghe Minoiu, Nicolae Soare, Seby Domozina, Dan Voicilă, Coca Cosma-Teoharie, Grigore Ilisei și, mai ales, neegalatul (și regretatul) Cristian Țopescu (să-i fie țărâna ușoară!). Toți vorbeau curgător, firesc, tratând radioascultatorul sau telespectatorul ca pe un prieten, nu ca pe redusii mintal, vedeam (sau auzeam prin comentariile lor) cu ei meciul de pe teren cu detalii tehnice, nu mi se amintea de prezența jucătorilor prin ziarele de scandal și nu mi se vorbea de soțiile lor modeline, maneliste sau de declarațiile patronilor!

În timp am ascultat multe, multe alte comentarii de sport, uneori fără să vreau, deoarece comentatorul, ca și familia sau vecinii, îți e dat de Sus și nu ți-l poți alege nimeni, nu? E poibil să exagerez sau acei plăcuți comentatori să fi fost excepții. Însă ei (dar și alții că ei) mi-au oferit, și nu numai mie, un model de adevărat comentariu . De regulă, pe comentatorii de fotbal ii “clasam” între C. Țopescu, care prin anii 80 putea să îți vorbească și despre… biscuiți sau panseluțe și tot te luau fiorii și pe care acele medii înalte din voce, cursivitatea și documentarea disciplinată (cu excepții!) a evenimentului, îl distantau de ceilalți considerați “buni” – dar pe care clișeele și exprimarea ca pentru televizor nu i-au ocolit niciodată – și… restul (din pură decentă, nu-i mai amintesc și probabil, pe unii, ii chiar bănuți).

Tot din trecut dar și din firească nostalgie-mi reamintesc de acea plăcută și mult ascultata emisiune “Fotbal minut cu minut” (prima – pe 24 aprilie 1965, avându-l ca realizator și moderator pe talentatul Ion Ghițulescu, urmat apoi de Gheorghe Minoiu, N. Soare și Ion Mureșan). Tot de prin acei ani, dar și după, au mai apărut la microfonul radioului sau tv-urilor: Vasile Arhire (acum fiiul sau, l-a urmat la tvr), Adrian Fetecău, D. Pelican, I. Dobre, R. Apostolescu, T. Mateescu, I. Ghita și mulți alți tineri sau mai vârstnici comentatori ai fenomenului sportiv.
Un an mai târziu, în 1965, emisiunea a căpătat un nume: “Sport și Muzică”. În cadrul acesteia, se difuzau toate meciurile și secvențe în direct de la alte întreceri sportive care aveau loc la aceeași ora. Programul avea 150 de minute, iar în cele 30 de dinaintea începerii partidelor de fotbal se difuza o avancronică a etapei (semnată Ioan Chirilă), muzică ușoară și prezentarea meciurilor. Pauză era “acoperită” cu muzică. Probabil ca multi dintre dv, mai ales vârstnicii-s mai reamintesc. Și pe atunci au fost însă și unele gafe și… curiozități. Pentru că trebuie să știți că o transmisiune în direct, indiferent de cine o face, implică și apariția spontană a unor mici “scăpări” care “perturbează” buna desfășurare a acesteia. Maestru’ (da, așa-i) Ion Ghițulescu și-a amintit câteva dintre ele: comentatorii nu răspundeau la apel sau circuitele funcționau defectuos; nu se spunea cine joacă, folosindu-se termenii “gazde” și “oaspeți”;nu se amintea scorul meciului și de aici apărând formularea care a sintetizat cel mai bine programul: “minutul și scorul”; exagerări în descrierea unor faze: regretatul Seby Domozina, spre exemplu, vorbea despre un portar al Craiovei care “face un salt de nouă metri pentru a respinge mingea” și îl numea “Papucul Zburător” (Papuc fiind numele respectivului portar); Ion Mureșanu relata un 11 metri de la Constanța și, când era întrebat cine era autorul golului, spunea detașat: Dar ce importantă mai are, dragul meu?!

Din nefericire acum, în România, deci și-n fenomenul sportiv, lucrurile s-au schimbat. În rău! Dacă eventual ești nevoit să asculți un comentariu fie de fotbal, handbal, rugby sau din alte sporturi, vei afla că acele așa numite “mici scăpări”, erau într-adevăr mici, față de numeroasele gafe și inepțiile rostite “, minut cu minut”(!), de mulți dintre comentatorii sau prezentatorii emisiunilor sportive din zilele noastre. Unii fără nici-o chemare pentru așa ceva, dotați parcă numai pentru erori, dezinformări și “originalitate”, parcă te obligă să închizi sonorul și să-ți vezi de alte treburi! Printre remarcatii “talentați”, se numără niște tinerei asa-zisi… comentatori de fotbal sau handbal de pe la Telecoom, pro. tv dar și tvr, care fie că au o intonație mai mult decât curioasă și enervantă, cu accent tocmai pe ce nu trebuie și cu exclamari neavenite, fie că te turuie conținu cu fel de fel de povești și istorioare, ignorând parcă voit să-ți mai spună și ce se mai întâmplă și pe terenul de joc! Ca să va convingeți, va sugerez să urmăriți (măcar de curiozitate), între multe altele, felul în care prezintă la Jurnalul de știri, de la ora 19, al Pro. tv-ului, cel ce chipurile se referă (ca o moară stricată intrată-n… vrie!) la sumarul de știri sportive (paradoxal, unele fără nici-o tangență cu sportul!) ce urmează să le vizionezi. Sunt sigur că le veți evita s-o mai faceți și altă dată, după o asemenea prezentare “model”total anormală, bună poate doar pt… “Cartea recordurilor”!

La capitolul “curiozități”, în ce privește ținerea respirației pe parcursul a cca 50-60 de secunde de turuială continuă, de parcă-l fugăresc cei mai înverșunați dușmani! Mai ceva de cum striga, cu ceva timp în urmă, Ilie Dobre, gooooool! Cele scrise și sugerate de mine acum, le veți putea ușor constata (și confirma) cu urechile și răbdarea dv. în foarte numeroasele ocazii facilitate de unele transmisii și comentarii sportive… Dar despre acest subiect, probabil voi reveni. Deocamdată, atât!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Fotbal, Guest Post ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »