Cine votează în România ?
Cine votează în România ?
După mintea mea, rolul instituţiilor statului şi a organizaţiilor de orice fel, ar trebui să fie acela de a-i “lumina” pe oameni, de a-i ajuta prin diverse metode să fie mai buni, mai “luminaţi”, mai îngăduitori, mai iubitori, mai deştepţi, mai civilizaţi, mai … cum vreţi voi.
Numai că, prea multă “lumină”, uneori strică … mai ales atunci când vine din partea unor instituţii a căror rol este de mii de ani, îndobitocirea mentală a populaţiei, controlul maselor. Iar procentele sunt date peste cap atunci când dicutăm de România, o ţară unde cea mai mare parte a populaţiei este “luminată” prin intermediul acestor instituţii.
Şi … da, aceştia sunt (şi ei) cetăţeni cu drept de vot. Şi votează … votează pentru noi! Aceştia votează pentru destinele noastre, ale tuturor … pentru că, nu-i aşa? … e democraţie.
4 comentarii la “Cine votează în România ?”
La biserica inainte, la vot inapoi ! Se intampla in Romania de cativa ani.
Construim biserici, le dam bani de pomana la Popi, statul la fel pompeaza bani in buzunarul lor.
La noi mai mult de 50% din personalul bisericesc este corupt sufleteste intr-un fel sau altul.
Cei care au indoieli vizavi de ce am spus, sa se uite la filmul ,,Fiul lui Dumnezeu,, si imi vor da dreptate, cand vor vedea cum ar trebui sa fie un Popa in raport cu credinta lui fata de Dumnezeu si Isus.
Ai perfectă dreptate, domnule Dan: prea multă „lumină” strică în unele cazuri, pentru că pe cei „luminați” îi poate orbi. În cazul orbilor, nu e niciun pericol. Un singur lucru nu vreau să-l pricep nici să mă picuri cu ceară: chiar este România o țară de „orbi” ? Felul în care își exprimă opțiunile duce la această concluzie…
Mă întreb și astăzi, la fel ca în urmă cu douăzeci de ani:
DE CE ?…
De ce aţi mai murit, voi tineri ce-n libertate aţi crezut
Răscumpărând cu viaţa voastră ale istoriei greşeli
Când sfânta noastră libertate pe mâini nedemne-a încăput
Şi o luăm de la-nceput
Trăind şi azi la fel ca ieri ?…
De ce ai mai murit Cristoase, când după două mii de ani
E tot minciuna suverană și răul tot pe primul loc ?…
Pe doi arginţi ne vindem cinstea, pe adevăr nu dăm doi bani,
Şi preaslăvindu-i pe tirani
Ne vă(i)cărim de nenoroc…
De ce mereu, când vine vremea s-alegem între rău şi bine
Fatal, alegem compromisul și-acelaşi mincinos trecut ?…
Ce crud blestem ne urmăreşte, ce pacoste în loc ne ţine
De zborul înspre zări senine
Noi îl ratăm dintru-nceput ?…
De ce în lumea asta strâmbă tot ce-i mai rău ne este scris
Şi la o viaţă verticală voinţa noastră e imună?…
De ce suntem tot noi aceia mereu împinşi spre compromis,
De ce e adevărul vis
Și viaţa noastră o minciună?…
De ce e legea fărdelege și cinstea-egală cu prostia
Iar bişniţarii şi corupţii sunt socotiţi mereu deştepţi?…
De ce dispreţuim valoarea și adevărul, şi-omenia
De ce, de veci, în România
Stăm în poziţie de drepţi ?…
De ce aţi mai muri, voi tineri ce în dreptate aţi crezut ?…
De ce aţi sângerat zadarnic îndurerând pe taţii voştri
Când peste jertfa voastră sfântă azi „trandafirii” au crescut
Şi-n somnul care naşte monştri
Iar am căzut… Iar am căzut…
Nu prea ține „discursul” meu, nu-i așa? Tinerii contemporani preferă tot felul de jocuri virtuale și refuză din start sfaturile „înțelepte” oferite de cei trecuți prin trăire…