Cine nu are bătrâni, să și-i cumpere!

Din nefericire, se pare că acest binecunoscut proverb românesc e perimat, nu prea mai are valabilitate în zilele noastre! Acum BĂTRÂNII (cum le place mai ales unor gazetari să le tot zică, chiar și celor de până-n 50 de ani!) sunt o povară, un “balast” pentru actuala societate. Sunt, în totalitatea lor, “oameni de modă veche”, fără nici o valoare! Chiar dacă printre “acești amărâți” încă mai găsești personalități de seamă din varii domenii sociale, unii (și nu puțini la număr) elogiați și apreciați în aproape întreaga lume!

Oare câți dintre cei pe care zilnic sau întâmplător îi auzi spunându-ți batjocoritor “Ce mai cauți nene pe aici? Vvezi că te caută aia cu coasa (citiți: moartea) pe acasă!” au auzit de vechiul proverb românesc “Prieteni noi să-ți faci, dar de bătrâni să nu te lași“?!
În același context, poate fi dat spre cunoștința celor ce se cred mereu tineri și proverbul persan “Chiar de-ai fi Alexandru Macedon, nu porni la drum fără bătrâni“. Lucrurile, cred eu, ar fi mult mai bune dacă bătrânii ar fi prețuiți la fel ca și mobila veche sau (de ce nu?) ca vinul sau… țuica bătrână!

Fără a filozofa prea mult, în fond ce-i bătrânețea? V-ați întrebat vreodată? Iată și răspunsul (meu): o etapă, o ultimă etapă a existenței noastre pe acest pământ.
Oricât ai vrea, nu poți s-o ocolești, să o eviți! Cine dintre noi, trăitorii, nu și-ar dori să fie mereu tânăr?! Să aibă o viață veșnică, fără (hulita) bătrânețe?! Tocmai de aceea cred că se cuvine, la noi, la români (în țările cu adevărat civilizate situația-i cu totul alta, există acolo, un cult pentru oamenii ajunși la vârsta senectuții) o cu totul altă optică și comportare vis a vis de cei ajunși, inexorabil, la crepusculul vieții! Este grăitor în acest sens și citatul lui Ionathan Swiit: “Orice om își dorește să trăiască mult, dar nici unul nu vrea să imbatranesca“.

Și ca orice pe lumea asta, bătrânețea, cu multiplele ei necazuri, are totuși paradoxal un… avantaj! Cel citatat de Ernest Hemingway: “Avantajul în a îmbătrâni este că nu pierzi toate celelalte vârste prin care ai trecut“! Și apoi, să fim realiști, vârsta nu înseamnă cât de bătrân ești, ci cât de bătrân te simți, nu?
“Unii oameni, indiferent cât de mult îmbătrânesc, nu-și pierd frumusețea, ci doar și-o muta de pe fețe în inimile lor” – spunea cu multă înțelepciune, Martin Buxbaum. Iată așadar, doar câteva argumente în favoarea vârstnicilor (a bătrânilor, cum ne place nouă, românilor, să le spunem!), a celor care nu trebuie să fie desconsiderați și ignorați, și mereu, pt.unii, subiect de ieftină și josnică bășcălie!

De-a lungul anilor, istoria a oferit foarte multe exemple de oameni cu vârsta înaintată și totuși aflați în locuri cheie, chiar de decizie, în plan social. Să ne amintim, între mulți, mulți alții, de Winston Churchill prim ministru al Marii Britanii, de Franklin Roosevelt președintele USA, de Nelson Mandela presedinele Africii de Sud, ș.a.m.d.

Dar despre, hai să-i zic, bătrânețe, s-a tot vorbit, s-a scris și (nu?) unii chiar o trăim, iar alții vor trece și ei prin această ultimă etapă a vieții. Se cuvine însă, cum am mai spus, mai mult respect, mai multă considerație și prețuire din partea tuturor! Mai ales din partea prezentatorilor TV și a celorlalți gazetari.

Pentru că am amintit de scris, zilele trecute am primt de la un amic, Traian Cosma, profesor pensionar din Iași, o foarte plăcută și interesantă carte apărută în editură Sedcom Libris, cu titlu mai mult decât sugestiv: “CINE RÂDE LA URMĂ… ÎMBĂTRÂNEȘTE MAI BINE – mic îndreptar de executare corectă a Ordinului de Îmbătrânire“, carte pe care v-o recomand spre lecturare.
Închei, cu un firesc apel: CINSTEȘTE-I PE BĂTRÂNI, CĂCI ȘI TU VEI FI LA RÂNDUL TĂU, BĂTRÂN!…

Autor: Marc Ciubotaru (Guest Post)