Cina cea de taină
Ştiute şi… mai puţin ştiute despre “Cina cea de taină”
Tabloul “Cina cea de taină” are, din câte probabil se ştie, o semnificaţie sacrală, bogată în simbolisme şi mesaje ascunse. Nu prea de mult, din câte am aflat din sursa Perfect Media, a avut loc restaurarea celebrului tablou. Cu această ocazie au fost dezvăluite cercetătorilor artei, noi mistere, noi taine. Unele chiar uimitoare, nebănuite. Tabloul “Cina cea de taină” pictat de Leonardo da Vinci, a intrat în lucru prin anul 1495, la sugestia (ordinul) princepului oraşului Milano, Ludovic Sforza, nu mult după moartea soţiei sale.
Finalizarea mult doritului tablou, este datată cu cca 3 ani mai târziu, în 1498. Fresca a fost apoi amplasată (expusă) în incinta unui lăcaş de cult din Milano. Dar se presupune că din cauza folosirii, în timpul lucrului, de către pictor, a unor culori pe bază de materiale organice, tabloul a început să se degradeze rapid!
Utilizând un anume procedeu, Leonardo da Vinci a dorit să evidenţieze faptul că Isus şi Iuda (binele şi răul) sunt mai aproape de noi decât credeam! De asemenea, persoana apostolilor din tablou este şi ea controversată. Se crede totuşi că apostolii stau la masă în următoare ordine: Bartolomeu, Iacov cel Mic, Iuda, Petru, Ioan, Iacov cel Mare, Filip, Matei, Tadeu şi Simion Zelotul.
– Desi există versiuni alternative, mulţi specialişti în artă, afirmă că tabloul ilustrează “Cina cea de taină“, pentru că Isus arată cu manile spre pâine şi vin.
– In timpul realizării tabloului, Leonardo da Vinci, fiind în căutarea inspiraţiei, nu putea găsi prototipul pentru Isus şi, deopotrivă, pentru Iuda. Totuşi el a observat în corul bisericesc un tânăr cu aspect luminos şi curat, care avea să fie, mai apoi, Isus. Însă problema lui Iuda, rămânea pe mai departe, nerezolvată. Timpul s-a scurs şi, după 3 ani de căutări, s-a găsit şi prototipul pentru Iuda, tocmai în persoana unui… beţiv! După ce chipul lui Iuda a fost finalizat, beţivul s-a apropiat de tablou şi a spus că a mai văzut acest tablou cândva. Leonardo a rămas confuz, apoi şi-a dat seama că acel beţiv este de fapt tânărul pe care, cu 3 ani în urmă, l-a pictat în persoana lui Isus!
– Mulţi consideră că în partea dreapta a lui Isus, nu stă un apostol, ci Maria Magdalena. Dacă lucrurile stau aşa, atunci autorul picturii vrea să spună că aceasta era de fapt soţia lui Isus. Chipul celor doi formează litera “M”, ceea ce unii interpretează ca fiind începutul cuvântului “Matrimoniu”, adică, căsătoria. Exact ce dorea pictorul să afirme!
– Se mai spune de către cei avizaţi în lucrările de artă (şi nu numai), că locul apostolilor la masă nu e chiar întâmplător. Aceştia (cercetătorii) susţin că ucenicii stau în ordinea zodiilor: Isus ar fi Capricorn, iar Maria Magdalena – Fecioară!
– Interesant de asemenea, că în timpul celui de-al doilea război mondial, biserica din Milano a fost distrusă aproape total. Ca o minune, a supravieţuit (rămas) doar tabloul “Cina cea de taină“!
– În contextul aprecierilor făcute de diverşi cercetători, se precizează că simbolismul tacâmurilor de pe masă este la fel de relevant. În faţa lui Iuda, stă doar o farfurie goală!
– De asemenea, alţi specialişti în artă mai afirmă că, chipul apostolului care stă cu spatele spre Isus, adică Tadeu, este mai mult ca sigur autoportretul lui Leonardo da Vinci! Cu toate că, din câte se bănuieşte, pictorul avea viziuni ateiste, ipoteza pare a fi plauzibilă.
În finalul articolului, exprimându-mi părerea, cred că, fără a fi specialist sau un mare admirator al artei, nu poţi să nu fii câtuşi de puţin interesat şi chiar impresionat, de aceste inedite şi captivante informaţii.
Greşesc? Vă rog, să-mi spuneţi!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
16 comentarii la “Cina cea de taină”
Informațiile tale nu sunt chiar atât de inedite și de captivante pe cât crezi, Marc. Ai reușit să le pui destul de bine în pagină și îți apreciez efortul. Dar nu asta e important, ci faptul că acest blog este (cel puțin pentru mine) o „oază” a părerilor liber exprimate.
N-am înțeles încă de ce sunt prea puțini din ăia de spun ce cred și se mulțumesc doar cu cititul când gazda e atât de generoasă. Sunt atâtea teme de interes național de dezbătut, dar preferăm să ne pierdem vremea în discuții mărunte și absolut inutile.
Anul acesta credincioșii catolici „sărbătoresc” Paștele în aceeași zi cu cei ortodocși. Și dacă tot e sărbătoare, friptura de miel e musai să se frigă pe grătar. Nu mai contează că facem indigestie, măcar de Paște să mâncăm și noi pe săturate…
Paște fericit vă doresc, dragii mei concetățeni!
La fel va doresc si voua, Dane si Francisc intaiul!
Sărbatori fericite la toată lumea. Paşte Fericit !
Mulţumesc tututor… @jpm, @Francisc întâiul şi al doilea
, @Severus, @Marc şi celorlalţi cititori … La fel vă doresc, sărbători frumoase.
Pentru toti prietenii mei virtuali, fie ca scriu, citesc sau, intamplator, se afla pe bogatul si atragatorul site web “Blogul lui Dan” -- UN PASTE LINISTIT,CU BUCURII SI SANATATE! Hristos a inviat!…
Adevărat a înviat!
Vă doresc tuturor să vă bucurați de fiecare clipă. Și, mai ales, să aveți parte doar de bucurii și sănătate cât cuprinde.
Asa sa fie,Francisc!Dar,din cate fiecare-si da seama,e cam greu!Si cu bucuriile si cu sanatatea etc etc!…Sa fim insa optimisti.Macar acum ,de SF.Paste!…
Optimiști putem fi oricând, nu doar de Paște, prietene Marc. Sănătoși, nu prea! Știi de ce? Optimismul nu ține de vârstă, sănătatea da. Una e să ai 35 de ani și să fii plin de vigoare și alta e să ai 70.
Eu am doar 50 cu plus și cred că nu greșesc dacă mă alătur optimiștilor. Mă așteaptă încă 15 ani de contradicții și sper ca optimismul meu să nu fie gratuit.
Dupa cat de bataios si combativ esti,nu prea te vad,Francisc, in alta ipostaza decat in cea de otimist…incurabil!Tine-o asa si, precis,optimismul nu-ti va fi gratuit!…Dimpotriva!
Știii la ce mă gândesc, Marcele? De ce naiba să mai fiu „combativ”, vorba ta, când restul lumii se complace într-o dulce tânjeală. Ce mai pot spune când majoritatea îi aplaudă pe indivizii ca Dragnea?
E de preferat să-mi „văd” de berile mele. Îți promit să nu te dezamăgesc. Voi scrie tot ce-mi trece prin cap atâta vreme cât ideile-mi vor fi udate de spuma berii și tu vei citi ce scriu…
Tot timpul am citit si voi citi, cu mult interes si placere,scrierile tale!Cu atat mai mult cu cat ,mai de fiecare data,imi aduc aminte de meleagurile banatene pe care,atunci cand eram in activitate,le strabateam aproape mereu!La Moldova Noua,la Bozovici ,Caransebes si la Otelul Rosu,la Herculane sau Mehadia,ca sa nu mai spun de Resita,era… ,,campul de bataie”,cel putin odata pe luna!In sfarsit,asta a fost!Totul a trecut,ca orice-n viata!Acum au ramas doar placute amintiri!Si,odata pe an,cate un popas la Baile Herculane,pe la cativa prieteni de prin Resita si Bocsa,de pe la Marga si…,cam atat!Bineinteles,nu trebuie omise,nici vestile(comentarile si..,,tot ce-ti trece prin cap”) pe care,cu aceeasi placere(cum am mai spus)le primesc si le citesc de la tine!…
Francisc,pune tu,daca vrei,un ,,i”la ,,comentari le”(!)de acolo!Iata,se-ntampla din graba!..Merci!
Nu cred că e nevoie de un „i” în plus, Marc. De cele mai multe ori, se știe, graba strică treaba. De data asta un „i” mai puțin nu strică nimic…
Gresesti, Francisc! Gresesti din punct de vedere gramatical. Pentru ca, “comentariu” -- e forma nearticulata a acestui concept, iar “comentariile” reprezinta pluralul si, implicit, forma articulata a cuvantului. Doar si cand te referi, de exemplu, la “discutii”, nu scrii: discutIIle?! Sau, na, vorbind de… acuzatii, doar nu scrii: acuzatile, ci: acuzatIIle, cum este corect. Asa-i si cu “comentarile” care, normal si corect (cum spune si gramatica) se scrie: COMENTARIILE!… Ca graba, strica treaba, asa e. Ai pefecta dreptate. Dar asta-i o alta poveste…
Îmi asum greșeala, Marc. Iartă-mă…
Nu-ti fa probleme,draga Francisc!Doar suntem prieteni(amici),nu?