Chef de distracţie avem, parc ne lipseşte

Priveam deunăzi, cu destulă detașare, reportajele televiziunilor ce prezentau isprăvile a tot felul de primari ctitorind niște „parcuri de distracție” făcute pe sute de mii de euro din bani europeni la câțiva kilometri de sat. Trebuie să recunosc că aceste reportaje m-au făcut să râd amar și să mă întreb în ce țară trăiesc.

Iată că documentarele cu pricina au devenit realitate și în satul în care trăiesc. Hai să vă povestesc …

În anul de graţie 2015 în satul Gârnic din Caraș-Severin mai trăiesc vreo 200 de suflete. Pe categorii de vârstă statistica arată în felul următor:
– Copii şi tineri până la 18 ani – 12,2%
– Persoane între 18 şi 50 de ani – 26,6%
– Persoane între 50 şi 60 de ani – 24,5 %
– Bătrâni peste 60 de ani – 36,7%
(Cei până în 40 de ani reprezintă sub un sfert din populaţie)

Nu aş fi făcut această statistică dacă nu aş fi citit în „Programul anual al achiziţiilor publice pe anul 2015”, adoptat săptămâna trecută de Consiliul Local, că onor Primăria Gârnic are în plan să construiască un parc de distracţii în sat. În acest scop şi-a programat pentru acest an întocmirea studiului de fezabilitate (15.000 de lei), a proiectului tehnic (35.000 de lei) şi a lucrărilor de amenajare a parcului (210.000). În total 2,6 miliarde de lei vechi (vreo 60.000 de euro)… O nimica toată, nu-i aşa?…

După ce ne-am pricopsit cu un Centru de informare turistică de vreo 200.000 de euro ce nu a fost încă inaugurat dar Primăria plăteşte de mai bine de un an salariul „agentului de turism” pe care nimeni din sat nu l-a văzut măcar o secundă la serviciu, ce mai contează 2,6 miliarde? Sunt bani europeni, măi frate, și trebuie cheltuiți, că de-aia ni-i „alocă” frau Merkel după ce statul român îi scoate fain-frumos din buzunarele contribuabililor!

Deja mi-i imaginez pe cei trecuţi de prima tinereţe cum se trezesc voioşi de dimineaţă şi (după ce şi-au îngrijit marvele) dau fuga să se distreze şi ei un pic pe toboganele, linghișpirurile și celelalte atracții ale parcului, uitând de durerea de şale şi de pensia infimă din care își plătesc medicamentele.

Ruşine să vă fie, domnilor consilieri, că aţi aprobat o asemenea tâmpenie! Ca să nu mai spun că întregul „Program de achiziţii” propus de primar (şi aprobat de domniile voastre fără să puneţi întrebări) demonstrează cu brio că nici dumneavoastră și nici domnul primar nu încercați nici măcar să aflați care sunt priorităţile acestei comune! Mai multe n-are rost să zic, că e-n zadar…

Un primar ce propune cheltuirea a 20.000 de lei/an pe benzină (pentru o singură mașină, un Duster) într-o comună cu aproximativ 1000 de locuitori numai de bunsimț nu poate fi „suspectat” fiindcă cu banii ăștia faci înconjurul Pământului. E totuși prea mică suma dacă luăm în calcul că Primăria Gârnic a cheltuit în 2014 31.000 de lei pe telefoane. E o performanță să „telefonezi” lunar 2.500 de lei într-o primărie comunală în timp ce iluminatul stradal din cele două sate te costă cam la fel… Dar dacă tot nu facem altceva, măcar să vorbim și noi (și nepoata, și vecinul, și soacra), că de-aia avem telefon!…

Nu pot să-mi închei expunerea fără să consemnez un adevăr: în ultimii 5 ani la Gârnic s-au cheltuit peste 110 milarde de lei (vechi) fără ca rezultatele să fie prea vizibile. Poate că de-asta avem nevoie de un „parc de distracții”: mai uităm și noi că acești bani i-am scos din buzunarul nostru…

Abia aștept să mă distrez în parc… Tu nu, vecine?…

Autor: Francisc Bouda (Guest Post)