Pentru echipa reprezentativă (feminină) de handbal a României actuala ediţie a Campionatelor europene s-a încheiat! Deşi, cum bine se ştie, întrecerile sunt în plină desfăşurare! Din păcate însă, de ani de zile, aceasta a devenit, se pare, o practică curentă şi de notorietate, de care fetele noastre se… încăpăţânează să se mai despartă! Pentru ele (clasate finalmente pe un penibil loc 9!!) cât şi pentru întreg sportul românesc, Ediţia 2014 a campionatelor europene este acum – istorie!

Şi tot din istorie aflăm că deşi, paradoxal, acestă grupare este cea mai “de Doamne ajută” dintre echipele ce reprezintă România în alte discipline sportive, ea n-a reuşit de mult timp o clasare cât de cât mai onorabilă!!? Fie că-i vorba de campionate europene, mondiale sau Olimpiadă, handbalistele (culmea, multe deosebit de talentate şi de o valoare individuală de invidiat!) şi întreg staff-ul lor tehnic şi administrativ, se angajează şi promit, de la an la an, că, gata, acum sau (cum spune şi Imnul) niciodată vom face şi vom drege… Ce-i drept, de făcut au făcut. Au făcut ce alte echipe, cu multe jucătoare sub nivelul şi talentul lor, n-au reuşit! Mai exact, NU S-AU BĂTUT SINGURE!!

În fond, cum se poate explica faptul (devenit, cum am mai spus, regulă), repetat, enervant, an de an, că la cca. 4-5minute de finalul partidelor gata câştigate, să pierzi totuşi lamentabil!?
Vezi, şi nu-ţi vine să crezi, pase date aiurea, mingi scapte din mână (mai abitir decât orice începătoare), aruncări … numai ca să scapi de minge şi un întreg arsenal de greşeli tehnice, ne-forţate. Aceasta ca să nu mai vorbim de ochitul barelor şi portăriţelor dar, mai ales de ratatul în serie a loviturilor de la 7 m!!

Trebuie spus deasemenea, fără a avea pretenţia că, gata, iată, EU am găsit căile de redresare a acestei situaţii deloc plăcute, că de foarte multe ori jocul fetelor noastre (de băieţi nici nu mai vorbim chiar dacă, cu ani în urma eram de 4 ori la rând campioni mondiali!!) deci, jocul lor pare mult prea static, bătrânicios, fără viteza, fără fantezie! Aţi văzut cum joacă nordicele?! La ele, şi nu numai, orice actiune-i direct pe poartă, într-o permanentă şi derutantă mişcare iar spectacolul şi rezultatele – pe măsură. La noi, pasăm parcă într-un nejustificat plictis, de mule ori fără vlagă, pierdem mingea cu o uşurinţă incredibilă şi am mai spus, prestăm (mai ales spre finalul disputelor) un stil de joc uşor de anticipat şi de contracarat! Păcat!

Deocamdată voi pune punct aici spuselor mele, cu precizarea că toate sunt simple păreri, veridice impresii (desigur, subiective) ale unui suporter înfocat (şi supărat) de starea jalnică în care se afla, mai de multişor timp, HANDBALUL ROMÂNESC (cândva o mândrie..) şi nu numai!
Cauzele şi eventualele măsuri (oare?) ţin de resortul specialiştilor (de care nu ducem lipsă) şi, fireşte, al celor îndrituiţi…

Autor: Mark Ciubotaru (Guest Post)