Câteva rime

complici 150x150 Câteva rime

Complici suntem…

Motto: „Cine îl iartă pe criminal devine complice” – Voltaire

Complici, tacit, îi suntem vieții noastre
Căci am făcut cu diavolul un pact
Când, refuzând seninătăți albastre,
Am acceptat un univers abstract.

Complici suntem și nu avem vreo scuză
Că viața noastră e așa cum este,
Și ne mirăm că lumea ne refuză
Când am făcut din adevăr poveste?

Ce să-nțeleg, când de minciuni sătui
În anii-aceștia de-adevăruri goi
La mincinoși le-am ridicat statui
Și criminalii i-am făcut eroi?

Complici suntem la crimele comise
În țara asta-n ăst juma de veac…
Dar paradisuri așteptăm, promise
Convinși că minciuna n-are leac…

E viața noastră-o mare de minciună,
E traiul nostru un infern dantesc.
Trimite Doamne încă o furtună
Să-nece-n ea gunoiul românesc…

-1997- Francisc Bouda -

Autor: Francisc Bouda (Guest Post)

complici Câteva rime

Categorie articol [ Guest Post, Literatura ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Câteva rime”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 9:49   [#1]

    Rimele de mai sus au fost scrise în urmă cu 18 ani. Eram pe-atunci un tânăr încă plin de vitalitate. Anii au trecut peste mine (și peste noi) fără să schimbe prea mult situația. Continuăm să ridicăm statui mincinoșilor, mirându-ne că viața noastră nu e așa cum ne-am dorit-o. Plângem la mormântul lui Vadim, îl aplaudăm pe Ponta și ne-întrebăm ca fraierii de ce alții o duc mai bine ca noi. Să-mi fie cu iertare, fraților, dar prostia se plătește… De fiecare dată și, uneori, cu repetiție.

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 11:15   [#2]

    Mă chinuie din nou talentul și nu sunt vinovat… Vorbesc de unul singur și am naiva pretenție ca să m-audă cineva. Ce cutremur trebuie să ne zgâlțâie somnul ca să ne dăm seama că nu „aleșii” sunt vinovați de sărăcia noastră, ci noi. Cum de ce? Păi nu noi i-am ales?…

    Într-o bună zi
    (Când mă voi trezi
    Din beție)
    Trebuie să scriu
    (Pân’-nu-i prea târziu)
    Înc’-o poezie…

    Fiindcă am tot scris
    (Ca un așa-zis
    Poet de duzină)
    Rime cu duiumul,
    (Risipite-n fumul
    Unei vieți în tină)

    Voi mai scrie una
    (Ce va fi cununa
    Vieți-mi de poet)
    Ce va fi citită
    (Nu, n-am luat mită
    Să nu spun ce cred)

    Într-o bună zi
    (Pân‘ -- n‘-oi adormi
    În veșnicie)
    Ca un epitaf
    La viața-mi de praf.
    (Și poezie…)

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 septembrie 2015, 15:03   [#3]

    Mai scriu un comentariu (nu de alta) doar ca să fie trei: ce dracu’ caută „poeții” în lumea asta? Să-și vadă, frate, de rimele lor și să ne lase-n pace pe noi, realiștii, că avem treabă!… Păi cine mai votează dacă devenim cu toții niște poeți?… Îi rog pe mâncătorii de fasole bătută servită în ajunul alegerilor să nu citească ce scrie mai sus. Dacă totuși au apucat să buchisească, nimeni nu-i împiedică să-și facă siesta…

Adaugă un comentariu