3 comentarii la “Câteva rime”

• 
  Francisc întâiul

  ... a scris la 27 septembrie 2015, 9:49   [#1]

  Rimele de mai sus au fost scrise în urmă cu 18 ani. Eram pe-atunci un tânăr încă plin de vitalitate. Anii au trecut peste mine (și peste noi) fără să schimbe prea mult situația. Continuăm să ridicăm statui mincinoșilor, mirându-ne că viața noastră nu e așa cum ne-am dorit-o. Plângem la mormântul lui Vadim, îl aplaudăm pe Ponta și ne-întrebăm ca fraierii de ce alții o duc mai bine ca noi. Să-mi fie cu iertare, fraților, dar prostia se plătește… De fiecare dată și, uneori, cu repetiție.
• 
  Francisc întâiul

  ... a scris la 27 septembrie 2015, 11:15   [#2]

  Mă chinuie din nou talentul și nu sunt vinovat… Vorbesc de unul singur și am naiva pretenție ca să m-audă cineva. Ce cutremur trebuie să ne zgâlțâie somnul ca să ne dăm seama că nu „aleșii” sunt vinovați de sărăcia noastră, ci noi. Cum de ce? Păi nu noi i-am ales?…

  Într-o bună zi
  (Când mă voi trezi
  Din beție)
  Trebuie să scriu
  (Pân’-nu-i prea târziu)
  Înc’-o poezie…

  Fiindcă am tot scris
  (Ca un așa-zis
  Poet de duzină)
  Rime cu duiumul,
  (Risipite-n fumul
  Unei vieți în tină)

  Voi mai scrie una
  (Ce va fi cununa
  Vieți-mi de poet)
  Ce va fi citită
  (Nu, n-am luat mită
  Să nu spun ce cred)

  Într-o bună zi
  (Pân‘ -- n‘-oi adormi
  În veșnicie)
  Ca un epitaf
  La viața-mi de praf.
  (Și poezie…)
• 
  Francisc întâiul

  ... a scris la 27 septembrie 2015, 15:03   [#3]

  Mai scriu un comentariu (nu de alta) doar ca să fie trei: ce dracu’ caută „poeții” în lumea asta? Să-și vadă, frate, de rimele lor și să ne lase-n pace pe noi, realiștii, că avem treabă!… Păi cine mai votează dacă devenim cu toții niște poeți?… Îi rog pe mâncătorii de fasole bătută servită în ajunul alegerilor să nu citească ce scrie mai sus. Dacă totuși au apucat să buchisească, nimeni nu-i împiedică să-și facă siesta…