Câteva fraze după-o întâlnire…

frati brothers copii cildrens familie Câteva fraze după o întâlnire...

Destinele unor frați…

Despre mine și fratele meu pot spune cu certitudine că am avut în comun o copilărie trăită împreună doar vreo nouă ani. Fiind născut cu cinci ani înaintea mea, a plecat din casa părintească (la liceu) când eu terminam clasa a patra. Amândoi am fost crescuți în aceeași familie, amândoi am fost educați în același regim și amândoi ne-am risipit trăirea încercând să dezlegăm enigmele unei vieți trecătoare.

El a absolvit un liceu industrial învățând meseria de strungar, pe care a profesat-o cu brio timp de două decenii. Eu mi-am terminat studiile la un liceu de informatică obținând un „certificat” de analist-programator, meserie ce nu am practicat-o niciodată.

El a fost întotdeauna fratele mai mare de la care am avut mereu de învățat. Și nu o spun ca să-l laud. A fost pentru mine un fel de „al doilea tată”. Între timp, lumea în care trăim și-a schimbat scara valorilor. El a ajuns să spele vase în hotelurile Italiei (plătit pentru asta cu 1200 de euro) iar eu am devenit un „patron” de firmă românească ce zice mulțam lui Dumnezeu că-și poate „asigura” un salariu de 500 de euro.

Și, în tot timpul ăsta, părinții noștri (ce n-au fost niciodată „papagalii” sistemului socialist) se întreabă cu ce au greșit?

Dar anii au trecut peste amândoi și am ajuns la o vârstă când ne întrebăm ce folos au îndoielile noastre când lumii în care trăim nu îi pasă nici cât negru sub unghie de părerile unora ca noi?…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

2 comentarii la “Câteva fraze după-o întâlnire…”

  • ... a scris la 7 octombrie 2016, 11:34   [#1]

    Eu am 29 de ani, fratele meu are 27, am terminat amandoi acelasi liceu si aspiram candva amandoi catre aceleasi lucruri. Doar ca timpul si imprejurarile te schimba si implicit aspiratiile. Astfel ca acum locuim in orase diferite, el in Drobeta eu in Bucuresti, vorbim rar si nu mai suntem personali, nu mai stim real ce gandeste celalalt.
    Viata e…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 8 octombrie 2016, 12:50   [#2]

    …așa cum este, tinere Andrei (mi-am permis să completez fraza-ți neterminată). În viața fiecăruia dintre noi fratele (mai mic sau mai mare) joacă un rol determinant. Dacă e mai mare, te învață. Dacă e mai mic, ascultă de tine.

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »