Cartofi, barabule sau crumpi?
Cartofii de la Lungulețu…
Rătăcind prin jungla internetului am dat de o știre trimisă astăzi pe ecranele televizoarelor de postul ProTV. Trec peste ignoranța de care mă fac vinovat (că această comună dâmbovițeană e cunoscută în toată țara pentru producția de cartofi, fiindcă aud în premieră de existența ei) și încerc să deslușesc semnificațiile știrii.
Reporterul ne spune că recolta de cartofi e bogată, dar producătorii nu au cui să o vândă pe mai mult de 30 de bani pe kil, după ce au cheltuit 45 de bani ca să scoată kilogramul de crumpi din țărână. Tot reporterul ne spune că și comercianții ce se aprovizionează din Lungulețu recunosc că prețul e foarte mic. Cumpără barabulele cu 30 de bani și le vând „între 7 bani și 1 leu” (evident că e vorba de 70 de bani, nu de 7).
Mai aflu că în această comună, aflată la o aruncătură de băț de capitală, o mie de agricultori produc 100.000 de tone de cartofi pe o suprafață de 3.000 de hectare (5% din producția României) folosind 700 de tractoare și că românii sunt pe locul 4 în UE la halitul cartofilor (100 de kile anual pe cap de român).
Nu știu de ce nu cred în cifrele prezentate în reportaj. E împotriva firii ca niște agricultori (pe vremuri se numeau țărani) ce știu să-și muncească glia să nu reușească să-și valorifice produsele…
Dacă e adevărat ce spune reporterul, atunci jumătate din cetățenii capitalei pot mânca cartofii de la Lungulețu cumpărându-i în piață, nu la Penny Market, Lidl, Carrefour sau orice alți intermediari.
Agricultorii de la Lunguletu, comuna cunoscuta in toata tara pentru productia de cartofi, sunt in pragul disperarii.
Recolta este bogata, dar nu au cui sa o vanda si nu reusesc sa obtina mai mult de 30 de bani pe kilogram, aproape la jumatate fata de anul trecut.
Este o situatie relevanta pentru agricultura romaneasca, daca ne gandim ca in aceasta comuna sunt o mie de oameni, cu 700 de tractoare, care realizeaza 5% din productia de cartofi a Romaniei. Refuza insa orice forma de asociere si asteapta ca autoritatile sa gaseasca o solutie ca ei sa nu intre in faliment.
Aflata la 40 de kilometri de Bucuresti, comuna Lunguletu din Dambovita pare un urias depozit de cartofi. Vorbim despre o productie de 100.000 de tone, realizata de 1000 de agricultori pe 3 mii de hectare.
Sunt atat de multi cartofi incat pretul a ajuns la 30 de bani pe kilogram. Iar oamenii sunt disperati. Sa ii produca ii costa 45 de bani.
Pana si comerciantii care se aprovizioneaza din Lunguletu recunosc ca pretul e foarte mic. Un domn are o taraba intr-o piata din Ramnicu Sarat. Cumpara cartofii cu 30 de bani pe kilogram si ii vinde de 2-3 ori mai scump.
– Comerciant, Ramnicu Sarat: “Taranii si-au lasat asa preturile”
– Reporter: “Cu cat vindeti kilogramul?”
– Comerciant: “Intre 7 bani si 1 leu”Agricultorii din Lunguletu nu au niciun depozit. Doar o piata privata de gross. Refuza insa orice forma de asociere, nu au nicio strategie pe termen lung si nici nu vor sa auda de alte culturi.
Intermediarii profita de lipsa de organizare si de faptul ca nu sunt uniti si le cumpara marfa la preturi de nimic, astfel ca recolta urmatoare se naste din imprumuturi.
– Producator cartofi: “Ne-am imprumutat in banci, suntem distrusi, toata comuna”
– Reporter: “Nu v-ar fi mai bine impreuna?”
– Producator cartofi: “Ne-ar fi, dar nu ai cu cine”Primarul localitatii pare la fel de resemnat ca localnicii. Spune ca alaturi de reprezentantii Ministerului Agriculturii a incercat sa ii convinga pe oameni sa se asocieze. Dar nu au reusit. Mai ales ca intre agricultori e o concurenta continua. In primul rand, de faima.
Mai mult, anul trecut cand reprezentantii unui mare lant de magazine a incercat sa ii convinga sa produca pentru ei, oamenii nici nu au vrut sa auda.
– Reporter: “Ce preturi v-au oferit?”
– Primarul comunei Lunguletu: “60 de bani pe kilogram, dublu fata de acum. Vor sa discute cu o persoana juridica care le ofera o cantitate foarte mare de cartofi or singur nimeni nu poate oferi cantitatea respectiva de cartofi“.Nici autoritatile locale nu au o strategie pentru a-i ajuta pe producatori, iar primarul, in functie de 17 ani, spune ca nu au facut o piata sau un depozit pentru ca nu au avut teren.
Romanul mananca anual aproape 100 de kg de cartofi, situandu-se pe locul patru in Uniunea Europeana.
Importam cartofi, proaspeti si congelati, de 37 de milioane de euro, dublu fata de 2010, iar exporturile sunt aproape nesemnificative desi recolta autohtona este insemnata.
Sursa: stirileprotv.ro
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
15 comentarii la “Cartofi, barabule sau crumpi?”
Îți mulțumesc pentru promptitudinea cu care ai făcut publice rândurile mele, Dane, da’ am o „cârcoteală”:
Începând de la „orice alți intermediari”, rândurile nu-mi aparțin. Sunt doar un copy-paste de pe site-ul Protv. N-ar strica niște ghilimele pentru restul textului, cu precizarea sursei, ca să nu zică cineva că plagiez.
Romanul tot prost ma… E faima ca am facut anul asta cu 2 kile mai mult ca vecinul costica, dar plm, io mor de foame ca nu vand la magazine mari.
isi merita soarta. duca-se-n plm de tampiti. m-am enervat.
noi in 2015 cultivam cartofi pe doar 41.000 de hectare, si importam masiv din polonia.
recunosc, nici statul nu-i ajuta pe micii producatori, dar nici ei nu vor sa se ajute…
Clasicul şi celebrul proverb românesc: “Unde nu-i cap, vai de picioare“.
Având în vedere faptul că în aceea zonă, natura i-a procopsit pe oameni cu un teren fertil -- cantitatea mare a producţiei de cartofi reflectă acest lucru -- iar tu, agricultor, să te plângi că mori de foame când stai pe ditamai movilele de cartofi?
Că mai zice ceva, un alt proverb românesc: “Prost să fii, noroc să ai” … Eeee, cu norocul s-a rezolvat… ne-am lămurit, el există. De asemenea, pare-se că vine la pachet cu aialaltă caracteristică…
P.S: @Francisc, am pus şi ghilimelele de rigoare.
În altă ordine de idei, @Francisc, nu ştiu, poate ţi-a scăpat vreo literă, dar, eventual, ar fi fost mai nimerit să spui “crumpli” în loc de “crumpi“. Termenul vine din limba maghiară, unde cartofului i se zice “krumpli“: https://goo.gl/XxQK6i
Nu știu dacă mi-a scăpat vreo literă, Dane, da’ prin partea de Banat în care trăiesc, tot natul le spune „crumpi” sau „crumpiri”.
Mulțam de ghilimele… Totuși, mi se pare ciudat că niște producători își fac de lucru ca să iasă în pierdere. Să stai pe un „munte” de 100.000 de tone de cartofi și să te plângi că nu ai cumpărători înseamnă, vorba ta, că n-ai noroc…
Întrebarea logică pe care mi-o pun e: dacă producătorul abia își poate vinde marfa (pierzând 15 bani) cu 30 de bani kilul, atunci de ce cumpărătorul/clientul final o cumpără cu un leu?
E vai de barabulele noastre!…
Nu te enerva degeaba, tizule, că nu e cazul. Românilor le plac mai mult cartofii din Polonia decât cei cultivați la Lungulețu…
Se stie, probabil, ca de cand au fost adusi de la… “imperialistii”americani, cartofii sunt (si vor fi) aliment de baza in bucataria romaneasca. Si tot de atunci, taranii (actualii fermieri, cum bine precizai tu, Francisc), i-au cultivat, fiecare cum s-a priceput. Asta pana ce-au venit CAP-urile cu metodele si tehnologiile specifice, zice-se… agriculturii socialiste! Cum a fost si ce-a mai fost dupa aceea, o stim cu totii! Mai ales conationalii varstnici si batrani, cei care ne-am trait anii tineretii in “raiul’comunist”! Putini insa dintre tinerii de astazi au aflat ca in acele vremuri, pe langa multe, multe altele, cartofii nu se prea gaseau! De necrezut, dar adevarat! Pe la renumitele Aprozare se formau cozi apreciabile pentru cumpararea lor! Nu mai mult de 1 sau 2Kg!! Uneori nici atat! Acum, aud si eu pe la TV sau din alte surse (inclusiv, din cele scrise de tine, Francisc), ca multi… fermieri, cultivatori de cartofi, se plang ca nu-si pot vinde marfa!!? Acuzand o criza de supra productie si, mai ales, avalansa importurilor! O fi, nu zic, nu! Or mai fi, probabil, si alte cauze. Dar mai este si o vorba din popor: nemultumitului, Dzeu ii ia darul!…
Nu te supăra pe mine, Marc, dar e sâmbătă la amurg. Am băut prea multe beri ca să mai fac pe deșteptul. Mai am vreo doi deți de pălincă în PET și fac tot ce-mi stă în putere să golesc ambalajul. Băieții cu crumpii n-au decât să-și plângă de milă. Eu încerc să ajung întreg în patul conjugal.
E evident că nevastă-mea, după 30 de ani de căsnicie, îmi va întoarce curul, iar eu voi adormi fericit…
OK!
Mdeah, e adevărat… Prin Banat văd că se foloseşte termenul “crumpi“, însă provenienţa termenului cred că tot aia e, respectiv din maghiară.
Sincer nu am mai auzit denumirea asta “crumpi”…
La mine la tara, in Țara Lăpușului din Maramures, li se mai zice “baraboi”.
Deci de mic, inafara de cartofi, noi le ziceam “baraboi”.
In Banat le-ar putea spune “crumpilici”, suna mai fain.
Cica la nevasta mea la tara, in Arieșu de Câmp, la cartofi le zice “picioici”
Şi tot laudă ăştia limba engleză, despre care se spune, cică, c-ar fi cea mai “bogată” limbă, cică limba lui Shakespear… Când, uite cât de bogată e limba română, câtă vreme, banalul cartof are atâtea denumiri!?!
cartof/cartofi, crumpi/crumpii, barabulă/barabule, baraboi, picioică/picioici, etc… (Btw, “picioică” vine tot din maghiară: “pityóka)
Şi de ce spun asta… pentru că, am tot încercat să aflu cum aş putea să mă adresez cuiva, în limba engleză, astfel:
-- “Domnule, dumneavoastră aţi fost plecat în vacanţă?”
… pentru că, oricât am căutat, nu pot spune decât aşa:
-- “Sir, have you been on vacation?”
… care tradus în română, înseamnă: “Domnule, tu ai fost în vacanţă?”
Poate mă lămureşte cineva care-i mai doxă de limba engleză, cum pot să mă adresez cuiva, în limba engleză, cu “dumneavoastră” şi nu cu “tu“.
P.S. Elischer, poate-l întrebi odată pe Titi, care, pe lângă faptul că trăieşte în U.K. mai e şi tobă de carte…
Din ce stiu eu, ai putea zice :
Mister, have you been in holidays ?
Sir, were you on vacation/holidays?
Mister, were you on vacation/holidays?
O sa-l mai intreb pe Titi cand vine acasa
You = Tu. Punct.
Eu vreau traducerea pentru “Dumneavoastră“!?