Când mitocănia ia locul omeniei
Când mitocănia ia locul omeniei
Din nefericire, în România, această realitate este astăzi tot mai mult întâlnită în diverse împrejurări! Nu puțini concitadini, cu o structură etico-morală îndoielnică, refuză (din motive numai de ei știute) să mai fie oameni onești, civilizați și recurg brutal la mitocanii. Departe de mine intenția de a mă erija într-o victimă a acestui gen de comportament, dar trebuie totuși să vă spun, în fond, ce-am pățit!
Urmare a semnării unui recent articol publicat pe acest blog și intitulat “Despre gazetărie și… gazetari“, un fost sau actual gazetar (la o instituție de presă considerată de unii ca fiind “cea mai cea”!?) a catadicsit așa, din senin – dar bădărănește, îngâmfat la culme dar și sfidător – să mă facă… albie de porci!
“Argumentând” cu niște scorneli pur și simplu ridicole, domnul (dacă mai merită acest apelativ!) X Y (refuz să-i mai dau numele), fără să mai țină cont de absolut nimic, pur și simplu, m-a desființat! În același ton, finalul “moralei” a întrecut orice închipuire cu un “Hai, sactir“!
Firesc, am rămas… perplex! Nu de “morala” etalată de acest individ, total necunoscut (și nici de tupeul lui), ci, mai ales de ce sunt în stare astăzi, în țărișoara noastră, unii concetățeni! Mai pot oare, asemenea specimene, să fie numite – oameni?! Oameni care, parcă, nu-și mai încap de cei de lângă ei!
Dacă articolul sau subiectul acestuia, modalitatea de redactare, să presupunem, n-au fost tocmai pe placul respectivului, n-avea decât să nu le mai citească! Sau, eventual, să-și spună păsul (observațiile) într-un mod decent, civilizat. Nimeni nu s-ar fi supărat.
Din contră! XY a ales însă, bădărănia fără de margini, cu un argou greu de imaginat! Cu veritabile atacuri la persoană! Tocmai din partea unui (ex?) gazetar… jurist(!?), din câte am aflat!
Așadar, acum, la noi, totu-i posibil! O spun cu maximă convingere. Iată, dragii mei, cititori sau colegi de blog, cum niște vorbe grele, împroșcate dezinvolt și tendențios, pot afecta nu numai psihicul uman dar și convetuirea normală, civilizată dintr-o societate!…
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
2 comentarii la “Când mitocănia ia locul omeniei”
Nu înțeleg de ce refuzi să dai numele respectivului ziarist, Marc. Sau, măcar un link unde pot citi și eu părerea celui despre care spui că te-a desființat.
Acest individ, plin de venin si foarte infatuat, fost gazetar sportiv (anonim!, acum pensionar) la AGERPRES (Agenția Națională de Presă), se numeste Lucian Oprea. El a profitat de pagina de Facebook a fostului meu coleg (si sef!) Ion Ghitulescu si a improscat spre mine o… galeata de murdarii (abjecte, jignitoare, de veritabila mahala) asa, din senin!
De ce? Pur si simplu, nu stiu! Nimic de ce am scris acolo, in acel articol, nu a fost pe placul sau! Pe placul unui… “mare gazetar”, cum se recomanda el!
In finalul “moralei”, de fapt -- un veritabil si de necontestat atac la persoana, cat si de denigrare a personalitatii, posteaza si un “Hai, sictir”!
Ce sa-i mai zici?! Asta-i cartea lui de vizita! N-are rost acum sa ma mai complic. Doar tu, Francisc, cred ca stii, probabil, cele rostite candva de o personalitate a antichitatii: “In disputa cu prostii, cu nemernicii, pana si zeii abandoneaza lupta”! N-oi fi eu un zeu, dar sunt OM! Ceea ce, individul despre care-i vorba, nu-i! A demonstrat-o!…