Când îți pierzi respectul pentru țară
Da, eu sunt unul dintre acei români care și-au pierdut respectul pentru țară.
Știu că e frumos, că e “cool” să te dai mare patriot, însă a te pretinde patriot într-o țară ca Rromânia – când tu ca alegător ai trimis la cârma țării toate lichelele fost-comuniste, iar după ce aceste lichele au vândut țara pe bucăți, tu stai pasiv și te uiți la televizor în loc să ieși în stradă și să începi să-i arunci (simbolic) în container pe hoții și corupții ce-au devalizat țara (așa cum au făcut cei din Ucraina) – înseamnă să ai serioase probleme de logică, pentru că patriotismul ar trebui să însemne (printre altele) să-ți aperi tara de hoți și nu să-i mai trimiți încă o dată în parlament pentru un nou mandat.
Respectul pentru țară l-am pierdut după ce, timp de 26 de ani am văzut cum țara noastră a fost vândută bucată cu bucată de către cei care erau în vreun fel sau altul în structurile de conducere și înainte de 1989. Foștii securiști au devenit ofițeri de informații, foștii membri ai Partidului Comunist Român s-au transformat în politicienii “democrați” de astăzi, ș.a.m.d.
Una dintre chestiunile care m-a “durut” cel mai mult, este aceea că, toată industria românească de dinainte de 1989 a devenit praf și pulbere … iar asta, datorită în primul rând celor care ne-au condus cu multă dăruire și înțelepciune, țara.
Faptul că, nu o dată, s-au vândut resursele naturale României (petrol/țiței, gaze naturale, păduri, etc) a fost “extrema” care mi-a sfărâmat orice urmă de respect pentru țara asta. Și nu sunt singurul care simte asta …
Iar acum, citiți următoarea știre și vedeți dacă există vreo legătură:
Intonarea imnului naţional, obligatorie zilnic în învăţământul primar, adoptată tacit de Senat… potrivit unei propuneri legislative a unui grup de senatori PSD.
Proiect semnat de: Ecaterina Andronescu, Viorel Arcaş, Marius Bota, Ioan Chelaru, Alexandru Cordoş, Gabriela Crețu, Darius Vâlcov, Toni Greblă și alții …
Adică, un grup de senatori ai PSD, partidul în sânul căruia și-au găsit loc toți foștii comuniști din structurile de conducere de dinainte de 1989, și din care fac parte cei mai mulți politicieni/parlamentari penali condamnați pentru furt, devalizare și corupție, ei bine … s-a gândit că trebuie să stimuleze patriotismul cetățenilor români. Încă din școală, de mici, astfel că indiferent ce se va întâmpla (cât se va fura) în România, viitoarele generații să-și iubească țara!
Nu e rău, nu? Patriotismul e un lucru frumos, nu-i așa?
Oare sunt singurul care “vede” dincolo de asta, ori mai sunt și alții?
9 comentarii la “Când îți pierzi respectul pentru țară”
Sunt de acord cu ceea ce ai sustinut in articolul acesta, nu prea mai exista patriotism la noi, si daca exista e in doze prea nesemnificative.
Nu pe țară trebuie să te superi, Dane, ci pe majoritatea cetățenilor ei. Atâta vreme cât alegerea aparține celor mulți, ce e de făcut? Avem ceea ce am ales de bunăvoie și nesiliți de nimeni.
Sloganul „mândru că sunt român” rostit de gura unora ca Ponta și Dragnea îmi provoacă greață. Nu mai zic de milioanele de români ce mai cred încă în partidul al cărui președinte de onoare este Ion Iliescu. Stai să vezi rezultatele alegerilor locale de la vară și-apoi mai comentăm.
Pentru că votul meu oricum nu schimbă nimic, eu m-am hotărât: voi merge fain-frumos la cabină cu pixul în buzunar, voi desena un pătrat cu textul „alții mai buni” și voi aplica ștampila cât mă ține tușul. Sigur că nu rezolv nimic cu această atitudine, dar m-am săturat să tot aleg răul mai mic și nu vreau să fiu acuzat de nepăsare.
Oare ce s-ar întâmpla dacă numărul voturilor de acest tip ar fi vreo 3-4 milioane?
Păi și țara e formată din ce și din cine?
Țara e „țărâna pe care o calc, e văzduhul pe care-l respir” (citat aproximativ din Zaharia Stancu, nu, n-am căutat pe Google), Dane. Primele cuvinte rostite de mine nu au fost în limba română, ci în cehă. Pentru mine faptul că sunt o „naționalitate conlocuitoare” rămâne piatra de încercare a propriei existențe, deși am trăit și am îmbătrânit în România. Copii mei au ales calea întoarcerii la patria a cărei limbă au învățat-o de la mama. Eu, de modă veche fiind, am ales să-mi duc zilele până la capăt acolo unde m-am născut. Nu vreau să zic vorbe mari, dar sunt prea mulți români ce nu au habar pe ce lume trăiesc.
Deci, zici tu că “țara” n-are nici o legătură cu lighioanele (cu două picioare) ce întâmplător trăiesc în același areal !? …
Întâmplător sau nu, sunt semenii noștri, Dane. Ne place sau ba, e musai să-i credem pe cuvânt. Concetățenii merită crezuți… Chiar și atunci când votează cu partidul lui Ponta…
Ma implic si eu, cu voia Dumneavoastra (expresie… “revolutionara”, sper ca n-ati uitat-o!) in dezbaterile generate de articolul Domnului Dan. Sincer, mi-a placut, ca de altfel tot ce publica. Mai ales despre numeroasele probleme tehnice, insotite de unele tutoriale competente si, sa recunoastem, utile, mai ales ageamiilor (cum sunt si eu in acest domeniu al tehnicii).
Revenind la subiect, am o parere: conceptul acesta de patriotism este cam demonetizat! S-a vorbit si se vorbeste inca f mult despre patrie, patriotism, mandrie de patrie etc, etc, dar, practic, in esenta, vorba goala, fara nici-o acoperire, nu? Definitii, care mai de care mai… savante dar relative, sunt cu carul! Iata, una apartinatore lui Romain Rolland, ce totusi mi se pare mai aproape de adevar: “Patria sunt eu, esti tu, e tot ceea ce iubim, tot ceea ce visam, tot ceea ce va fi cand noi nu vom mai fi“. Asa ca, exact ceea ce scria Dl Dan (si nu numai), s-o lasam mai moale cu patriotismul!…
Nu, n-am uitat expresia, domnule Ciubotaru. Cu voia dumneavoastră îmi permit să vă atrag atenția asupra faptului că patriotismul nu e o monedă devalorizată. Ca să fiu la fel de sincer ca dumneata, mărturisesc că mă cred patriot, deși nu mă crede nimeni. Ce va fi când nu vom mai fi (vorba lui Rolland) nu e treaba mea. E enigma de nedezlegat a generațiilor viitoare.
Respectul pentru tara nu cred ca l-ai pierdut, pentru ca e pamantul pe care stai. La fel de nemultumit si scarbit poti sa fii si intr-o alta tara, fie ea Germania sau Franta. Mai ales acum cu refugiatii astia.
Problema care o avem, pentru ca ma auto-includ, sunt oamenii din ea. Si nu prea avem ce face in a-i schimba.
Iar unii ne vor fura pana o sa-i mazilim ca pe Ceausescu.
Foarte tare documentarul, multumesc pentru postare.