Gloria sportivă sau goana după bani?

Nu cu mult timp în urmă, zile la rând, în presa sportivă (atât cât este ea!) și nu numai, s-a tot scris despre nemulțumirile (justificate sau nu) ale unor foști sau actuali performeri, vis a vis de… răsplata (bănească) primită pentru unele rezultate, mai de Doamne-ajută, obținute în competiții de nivel european, mondial sau olimpic. Nemulțumiții, între care și gimnastul Marian Drăgulescu (pentru a cărui carieră, pur sportivă, am avut și am o deosebită stimă și admirație) au acuzat faptul că echipa feminină de handbal (medaliată cu bronz la recentele campionate mondiale) a primit drept recompensă mai mulți bani decât primiseră ei pentru clasări similare sau chiar superioare în diferite competiții! Mai exact, au invocat o așa zisa “inechitate” și drept urmare au solicitat forurilor competente (Guvernului și Ministerului sporturilor) să li se suplimenteze sumele de bani primite la timpul cuvenit!

Aflând toate aceste (să le spunem-probleme), sicer vă spun, am rămas… perplex! Total nelămurit.
Și mă-ntreb: dincolo de bani, nu mai există oare nimic?! Nu mai există mândria și gloria sportivă, patriotismul sau (de ce, nu?) satisfacția și pasiunea pentru ceea ce faci, mândria pentru eventuala celebritate dobândită!?
Din câte știu, cu ani în urmă, nici vorbă de asemenea pretenții pecuniare (pe care ei, nemulțumiții le numesc – răsplată!). Răsplata cea mai bună este medalia și titlul obținute, nu? Că mai primești un eventual premiu, că te bucuri de unele înlesniri este, cred, un lucru normal. Uneori, din anumite fonduri legale, ți se mai oferă (în unele țări) chiar și ceva bani.

Cred că nu-i lipsit de interes să vă mai spun că în timp ce la noi, în România, acest subiect al recompenselor bănești pentru sportivii medaliați la diferite competiții de anvergură a generat o vâlvă și o problemă de proporții, în multe state europene precum Suedia, Norvegia, Croația, Marea Britanie și desigur altele, recompensa este… o mascotă din pluș! Medaliaților nu li se scad taxele și nici nu primesc vreun favor în plus! Aici trebuie să recunoaștem că în România, performerii primesc totuși o rentă viageră (pe care mulți dintre sportivi o vor acum suplimentată!), chiar dacă aceasta pare în contextul actual, ca un ajutor social!

Deasemenea, nu trebuie omis nici faptul că, așa cum am mai spus de mai multe ori, sportul (în general) se zbate sub nivelul sărăciei iar rezultatele, cu unele excepții, sunt pe măsură! Nu mai vorbim de baza materială, de infrastructura acestui însemnat domeniu al vieții sociale, de unele condiții de pregătire și de multe, multe altele…
Semnificativ în acest sens, mi se pare o eventuală comparație a arenelor din Danemarca, gazde, nu demult, ale Campionatul mondial de handbal, cu sălile de sport de la noi (multe ponosite și depășite sub toate aspectele) sau piscinele din Serbia, unde se desfășoară acum Europenele de polo, cu cele câteva bazine acoperite existente în țara noastră!

Și încă ceva. Până mai ieri, alaltăieri, lotul olimpic de gimnastică al României nu beneficia de un medic salariat! Așadar, probleme mult mai complexe sunt și de o parte și de alta. Toate însă, se cuvin a fi analizate și rezolvate de forurile îndrituite până nu-i prea târziu!
Se apropie o nouă ediție a jocurilor Olimpice de vară și ar fi păcat ca sportivii români să nu se situeze măcar la nivelul precedentelor ediții! Ei, adică cei care ne vor reprezenta (și nu numai ei) trebuie să știe că în sport nimic nu-i mai presus de GLORIE. DE GLORIA SPORTIVĂ – dobândită prin talent, muncă și dăruire!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)