Ca la noi, la nimenea!
Oare de ce?! Trebuie să o spun, că de multă vreme mă preocupă această întrebare! De fiecare dată, obsesiv, mă-ntreb dar, practic, nu-i găsesc răspunsul! Gândesc totuși, fără a pretinde o soluție exhaustivă, că răspunsul poate fi găsit în realitățile cotidiene, în tot, sau aproape tot ce se întâmplă în jurul nostru, al fiecăruia. Mai concret, în faptele și realitățile vremurilor ce le trăim sau – de ce nu? – le auzim și vedem în presă, radio, dar mai ales, TV! Așadar, în cele ce urmează, mă voi referi doar la câteva exemple, din varii domenii și aleatoriu alese. Promit să fiu cât mai concis, cât mai explicativ, pentru a nu vă plictisi! Sunt sigur că printre proximi cititori ai acestor rânduri, vor fi păreri diverse, pro și contra, în funcție de simpatii, preferințe și alte motivații. Fiecare are dreptul să spună ce gândește și ce dorește. Cu timpul însă, comentariile, opțiunile și doleanțele noastre, vor dispărea. Din nefericire însă, realitățile la care, succint, mă voi referi, mai mult ca sigur vor rămâne! Numai un miracol, cred, le va putea elimina sau măcar atenua!…
Dar să trecem la concretizări. Recent, printr-o ordonanță de urgență, Guvernul României a hotărât să-i reintroducă în plată pe “revoluționarii” ale căror rente fuseseră excluse în 2012 din rațiuni nu prea clare, dar, zic eu, normale. Astfel, cca 5-6000 de indivizi care și-au asumat apelativul de “revoluționar”, vor primi lunar o indemnizație de 4000 de lei! Un adevărat “dezmăț bugetar”, cum titrează ziarul Adevărul (și nu numai). Altfel cum poți interpreta o asemenea “măsură legală” în beneficiul unor indivizi care, atunci, în Decembrie 1989, au ieșit în stradă, alături de milioane de români, pentru înlăturarea comunismului!? Cum adică, victoria așa zise-i “revoluții”, s-a datorat în exclusivitate acestor 6000 de cetățeni, printre care – de râsul lumii – la acea vreme, unii erau copii(!), iar alții nici măcar n-au ieșit în stradă pentru că în localitățile lor era liniște totală!? Nu mai amintesc aici de acei “luptători” care în zilele lui Decembrie ‘89 erau… foști tovarăși cu funcții și locuri calde!
Mai aflăm că în prezent, o comisie specială analizează la SSPR, nu mai puțin de 6544 de cereri ale domnilor “revoluționari” care, pretind ei, au avut “rol determinant” la victoria Revoluției!? Iată deci, unde se duc (sau se vor duce) banii noștrii!…
Acum un alt exemplu. Este vorba, tot de bani! Banii pe care medicii (în marea lor majoritate) aveau, chipurile … dreptul, să-i primească în plic sau sub alte nenumărate modalități și forme. Acum, din câte se știe, o recentă decizie a Curții Supreme de Justiție, le-a interzis acest lucru, precum orice fel de atenții de la pacienții tratați în sistemul public! Cum sunt tratați, cred că nu mai este nevoie să o mai spun!! În orice caz, interzicerea șpăgii (căci despre asta-i vorba) a stârnit în rândul slujitorilor lui Hipocrat, mari nemulțumiri și convulsii! Sunt și amenințări chiar și cu greva generală, dar, din nefericire pt. dumnealor, legea nu permite acest lucru. Așa că, să vadă și domnii doctori cam cum se trăiește asazi în România cu salarii decente sau nici atât! Este drept, unii medici au încă retribuții mult prea modeste, deci bani puțini. Dar dacă-i dăm la “revoluționari”, la parlamentari, demnitarii și alți “domni” (unii, foști tovarăși), ce să-i faci!? Ca la noi, la nimenea, nu?
Un alt aspect, o altă realitate din România postdecembristă. Cel al libertății. Este, cred, bine știut faptul că (din păcate, mulți n-o știu) acest drept constituțional începe acolo unde LIBERTATEA UNORA NU LEZEAZĂ LIBERTATE ALTORA. Filozofic vorbind, LIBERTATEA ESTE NECESITATE ÎNȚELEASĂ. Că, la noi, foarte mulți n-o știu sau nu o respectă, asta-i de domeniul instituțiilor statului abilitate pt. înțelegerea și respectarea lor. Exemple de nerespectare, sunt cu duiumul! Ce poate fi mai edificator, decât ce s-a întâmplat recent la VĂLENI sau la VASLUI, unde zeci sau poate sute de indivizi au țipat, huiduit și agresat tocmai în fața unei instituții care prin menirea sa, apără libertatea cetățeanului, apără respectarea legilor țării?! Chipurile, aceștia au demonstrat (dar, cu a cui aprobare?), au vrut să facă ei dreptate!? S-au luat măsuri severe împotriva lor? Doar câteva amenzi ieftine și… atenționări!! La fel se întâmplă și cu nuntașii care-n plină stradă, bloc sau noapte, tulbură flagrant liniștea publică fără ca măcar cineva, oficial, să le atragă atenția sau (de ce nu?) să-i sancționeze. Ca puzderia de cerșetori, hoți de buzunare, violatori, tâlhari și alte asemenea specimene care, zic ei, au acum libertate! Această problemă (ca de altfel și altele) implică mult mai multe comentarii. Le lăsăm însă pentru o proximă întâlnire… Genericul de mai sus o spune, nu? Ca la noi, la nimenea!….
Autor: Marc Ciubotaru (Guest Post)
3 comentarii la “Ca la noi, la nimenea!”
E „normal” acest „ca la noi la nimenea”. Păi nu suntem noi urmașii dacilor, cei mai viteji și cei mai drepți dintre traci?… Mai există o țară pe lumea asta ce plătește în același timp pensii „reparatorii” și celor deportați în Bărăgan și torționarilor din gașca lui Vișinescu?… Tot ce ne rămâne de făcut e să ne scoatem pălăria (și să dăm cu ea de pământ!) în fața „revoluționarilor cu rol determinant” ce ne-au blagoslovit trăirea și să le purtăm veșnică recunoștință. Mai ales în fața unuia dintre ei, Iliescu pe numele lui… Mai țineți minte lozinca „Iliescu-apare, soarele răsare”?… Cum să fie alții mai cu moț decât noi? Că de-aia am ajuns să culegem căpșunele spaniolilor, să spălăm farfuriile italienilor și să-i ștergem la cur pe pensionarii bavarezi… Viitor de aur țara noastră are, vorba poetului!…
Ceea ce spui d-le Ciubotaru, este perfect adevarat. Pacat ca populatia noastra nu reactioneaza, nu protesteaza si nu ia atitudine.
Trebuie să recunoașteți și dumneavoastră, domnule Ciubotariu, că anumiți cetățeni au avut un rol „determinant” în victoria „revoluției române în direct” și „merită” recunoștința noastră veșnică. Pe „proștii” morți la Gherla sau Pitești cine să-i „recompenseze”, când ridicăm statui torționarilor și îi aplaudăm pentru „patriotismul” lor?… E păcat (vorba domnului Traian) că nu am reușit (încă) să învățăm ce-i aia atitudine. Nu mai zic de proteste…