C.T. Popescu, despre alegerile europarlamentare
C.T. Popescu – Alegeri europarlamentare
A mai rămas foarte puţin timp până la alegerile europarlamentare din acest an, 2014. Politicienii români promit (din nou) “marea şi sarea”, doar, doar … or mai prinde un loc călduţ pe unul dintre fotoliile Parlamentului European.
Romanii vor ieşi la vot (sau nu), iar cei cei care vor ieşi … probabil că vor vota aceleaşi dobitoace ca până acum. Pentru că, aşa ştie românul să voteze … E drept că nici “oferta” (de politicieni) nu-i prea “bogată” (a se citi “sănătoasă”), însă măcar dintre cei care candidează – la fel ca întotdeauna – ar trebui să alegem răul cel mai mic.
Cristian Tudor Popescu, în câteva cuvinte rostite la postul de radio Europa FM, ne prezintă un portret al alegerilor şi vorbeşte despre veşnicele metehne ale românilor …
8 comentarii la “C.T. Popescu, despre alegerile europarlamentare”
Va marturisesc o chestie personala: voi vota cu oricine altcineva in afara de PSD, la europarlamentare.
Si da, sunt unul dintre cei care se vor prezenta la vot!
Sticla de ulei si punga de zahar vor fi singurele stimulentele pentru care romanii vor iesi la vot !
Sunt mai „bătrân” cu doar opt ani decât dumneata, domnule Dan, dar mă frământă aceleași întrebări. Cea mai arzătoare dintre ele este: cum de a fost posibil ca după o „revoluție anticomunistă” românii să voteze în proporție de peste 70% cu Ion Iliescu și după 25 de ani să-i aleagă din nou pe „urmașii” acestuia? În 13 iulie 1990, atunci când minerii i-au „căsăpit” pe „golanii” din Piața Universității, majoritatea românilor a aplaudat. Oare ce simt părinții (atâția câți mai trăiesc) tinerilor ce au murit fără de vină pentru un iluzoriu ideal?…
C.T. Popescu are mare dreptate în ceea ce spune, deși de-a lungul vremii nu am fost de acord cu unele poziții ale domniei sale exprimate public.
Și fiindcă dreptul meu de a alege a fost plătit cu viața unor tineri curajoși, voi merge și de data asta la vot. Nu pentru că am ce „alege”, ci pentru că m-am săturat de „trandafirii” sădiți de minerii lui Cosma și „udați” de tătucul Iliescu.
Domnule Severus,
Votezi cu cine vrei și câștigă cine „trebuie”. Corneliu Coposu și Petre Țuțea au fost doar niște „bieți idioti” ce au ales de bunăvoie să trăiască în „comoditatea” celulelor din pușcăriile comuniste. Apreciez sincer hotărârea de a merge la vot. Versurile de mai jos nu sunt adresate în mod special doar dumneavoastră. Sunt doar niște biete rime scrise în urmă cu 20 de ani. Din nefericire, sunt de actualitate…
ÎN CERNEALA DEZNĂDEJDII…
Tu, ciopor de blânde mioare, astăzi pana mi-o înmoi
În cerneala deznădejdii din a vieţii-mi călimară
Ca să-ţi scriu ce mă frământă în oceanul de noroi
În care laolaltă noi
Transformăm viaţa-n povară…
Înotând în compromisuri ne-nchinăm la „zei” păgâni
Fără să avem puterea să rostim în gura mare
Lungi dureri şi vechi credinţe-n necicatrizate răni
Căci, supuşi ca nişte câini,
Înghiţim tot ce ne doare…
De idei preambalate-n fraze mult prea încâlcite
Şi de teorii stupide ce nu poţi să le-nţelegi,
De minciuni crude şi crase-n adevăruri travestite,
De-oratori de trei minute,
De-ale lor tirade seci,
De Funari, Verdeţuri, Gavre, Hrebenciuci şi-alte paiaţe
Cu tot circul lor de vorbe ce nu poţi să le dezlegi,
De groparii de credinţă, de-ucigaşii de speranţe
Ce dau fără de restanţe
Girul lor strâmbelor legi,
De corupţii vremii noastre, care cu măiastră artă
Revolta-ţi şi-au însuşit-o și-adevărul l-au furat
Şi pentru un pumn de galbeni cinstea au lăsat-o baltă
Tu, popor bătut de soartă,
Încă nu te-ai săturat ?…
Nu-ţi este la os cuţitul? Nu ţi s-a umplut paharul ?
Nu ţi-a fost de-ajuns o viaţă să-nţelegi ce-i de-nţeles?
În atâţia ani de patimi n-ai gustat destul amarul,
Chinurile, umilirea
Comunistului „progres”?…
Nu ţi-a fost de-ajuns teroarea ăstor patruşcinci de ani
Sterpi de orice bucurie și de fericire goi ?…
Eu, sătul de-atâtea vorbe și de luminaţi tirani
În cerneala deznădejdii
Astăzi pana mi-o înmoi
Şi te-ntreb, păstrând speranţa-n ziua regăsirii tale:
Tu, popor de mămăligă și turmă de blânde oi,
Cât mai stai s-aştepţi dezastrul?…Cât mai suporta-vei oare
Minciuna făr-de hotare
Din noianul de nevoi ?…
Dar degeaba au romanii dreptul fundamental de a vota, ca foarte multi dintre ei nu merita. S-au sacrificat si au murit o gramada ca sa-si bata altii joc, care nu s-au prezentat niciodata la vot, sau abia au votat odata dupa revolutie.
Vă contrazic, domnule Severus: dreptul fundamental de a vota nu poate fi degeaba. Recunosc că mă deranjează aproape până la disperare faptul că votul multor analfabeți ce nu au habar pe ce lume trăiesc și nici măcar nu știu ce vor de la viața asta (atât de efemeră, din păcate) este egal cu votul meu. Eu înțeleg democrația ca fiind „dictatura celor mulți”. Și tocmai aici e buba: când se prezintă la urne 30% din alegători, despre ce majoritate vorbim? Când 70% din electorat refuză (voit sau din nepăsare) participarea la viața cetății, e clar că e ceva putred în tot acest sistem de organizare a societății. Iar faptul concret că „nu avem ce alege„ este consecința firească a nepăsării noastre. Personal, am participat la toate „turnirurile” electorale de după 89 (în afara celui din 2000, în care s-au confruntat Ion Iliescu și Corneliu vadim Tudor, pentru că atunci chiar nu aveam niciun motiv să aleg). Votul meu a contat atunci când Emil Constantinescu a câștigat președinția României (vă mai amintiți: cel învins de sistem?) și a doua oară atunci când Băsescu l-a învins pe Geoană (sper să nu mă acuzați de „băsism”). Oricum, voi merge și eu, la fel ca dumneavoastră la vot cu singura certitudine că nu voi vota PSD. Cine va primi votul meu este deocamdată un mare semn de întrebare…
Citind articolul domnului Mihai Răzvan Ungureanu („Voturi, nu like-uri”) de pe adevărul.ro am găsit răspunsul enigmei mele. Forța Civică are votul meu pentru că cele scrise de domnul pomenit mai sus mi-au mers la inimă. Nu mă interesează procentele cu care sunt cotați în sondaje, aleg să le acord încrederea … Dacă se va dovedi ulterior că au mințit, e „păcatul” lor. Speranța nu mi-o poate fura nimeni…
EU NU VREAU DECÂT SĂ TRĂIESC…
-Unora, de mă-ntrebară ce vreau –
Eu nu vreau decât să trăiesc. Onest.
M-am săturat de-atâta vorbărie
Şi călăuză nu mai vreau să-mi fie
Lumina orbitoare de la est.
Eu nu vreau decât să trăiesc. Acum.
Nu mâine. Nu poimâine. Nici apoi.
M-am săturat de multele nevoi
M-am săturat de-ntortocheatul drum
Pe care ni-l arată zâmbitori
Protagoniştii crizei actuale,
Tot felul de rebuturi sociale,
Tot felul de-mbuibaţi şi profitori.
Eu nu vreau decât să trăiesc. Cinstit.
Ca orice om cinstit din România…
Corupţia, minciuna şi hoţia
Îmi stă în gât şi nu pot să le-nghit.
Vreau să muncesc şi să câştig. Să râd.
Să cânt. Să pot dormi în pace
Că nu mai fac în viaţă ce nu-mi place.
Eu nu vreau decât să trăiesc. Atât.