Bucurie și…tristețe

abstract art Bucurie și...tristețe

Nu e nimic mai trist decât tristeţea unui om vesel” – citat din Armando Palacio Valdes.

Se spune, si nu fara temei, că bucuria nu este bucurie dacă nu este exprimată, dacă nu te face să o strigi în gura mare. Tristețea nu este tristețe nu te închide în tine, dacă nu te face să te îngropi în tăcere. Desigur, varianta optimă este undeva la mijloc. Poți să te maturizezi din punct de vedere spiritual mai repede dacă ajungi să-ți poți interioriza bucuria și exterioriza tristețea. Fericirea îi determină pe majoritatea oamenilor să strige în gura mare, să se adune la un loc cu alții. Tristețea ne face să ne ascundem, să nu mai vorbim cu nimeni, să nu mai vedem pe nimeni. Acestea sînt reacțiile naturale sau instinctive, insa nu sînt neapărat cele mai bune, cele mai sănătoase pentru suflet.

Dar, cu regret…

Constatăm ca acum, în viaţă
Faptul trist, dar şi profund
Pleava stă la suprafaţă,
Perlele se duc la fund!…

Compeltând cele scrise-n epigramă mai spun că în timp ce “pleava” se bucură și râde, celelaltei categorii, tristă și suferindă, nu-i mai rămân decât speranțele! Acestea, adică speranțele, sunt cele mai vandabile. Așa-i și-n plitica, peste tot în România de azi, ca dealtfel și-n cea din anii ce-au trecut și trec. Dovezi? Cât frunză și iarbă. Surd sau chior chiar poți să fii, că tot le vezi și le auzi. Le trăiești.

Permeabilă demoniei, tristeţea este ruina indirectă a moralei” – spunea cândva, Emil Cioran. Tristețea-i amuzantă uneori, mai ales dacă ai și capacitatea intelectuală de a râde de propriul tău eșec. Însă noi, românii, trebuie să recunoaștem, avem o doză de ipocrizie, ne place să râdem de alții, dar niciodată de noi! Amintiți-vă doar ce spuneau (și încă mai spun) pesedistii despre “trăsnăile” celorlalte guverne, de manifestanții ce le solicitau demisia; de Ponta care, cu înfumurarea lui, persifla orice eventuală realizare a oponenților, ca să nu mai amintesc și eu de ce spunea “smeul” Daea, ăl cu oaia, cât și de “tovarășii” Nicolicea și celebrul “mitralieră” sau de “altă întrebare”, cam toți trecuți acum pe linie moartă dar noua și revoluționara conducere a PSD-ului! Sugestivă-i și veselia d-lui Gigi Becali, milostivul, atot știutorul și atotputernicul fcsb-ului, care în totala sa neștiință, râde mai de toți… samsarii și patronii de club, minus însă de propriile-i prostii și aberații, devenite celebre și… de râsul lumii. Râzi mereu, râzi, fă pe nebunul, nu fi niciodată supărat. Râzi chiar şi când simţi că lumea se prăbuşeşte peste tine, continuă să râzi. Sunt persoane care trăiesc parcă numai ca să-ţi vadă râsul, iar alţii vor roşi când vor pricepe că nu au reuşit să ţi-l omoare. Râsu-i bun, te înveselește, ba chiar te și tonifică psihic și moral, dar nu oricând și de orișice.

Chiar dacă ești trist și crezi că s-a sfârșit lumea tot mai bine ar fi să ai pe cineva cu care să poți vorbi despre ceea ce simți și crezi. Iar atunci când dă peste tine bucuria, merită să fii mai moderat în ceea ce privește exteriorizaea ei, merită să o poți interioriza într-o anumită măsură, vei vedea că va dura mai mult!

Nu te mai mâhni, când ştii că adesea întristarea aduce la urmă bucurie şi că (adesea) răul este cauza binelui” – spunea la vremea sa, Euripide. Dar în cele mai multe cazuri așa facem cu toții! Prețuim viața numai în momentele când simțim loviturile destinului, de aceea trebuie să înțelegem o dată pentru totdeauna că viața este… bucurie, dar și tristețe!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?