Bucharest Pride – marșul diversității…

Fiindcă tot e duminică (n.r. 21 mai 2017) și nu prea am de lucru, de ce n-aș tasta gândurile ce îmi dau târcoale? Cine știe, poate că se vor găsi câțiva ca să le citească…

Nu pot să zic că-mi place wiski-ul (pentru că îl beau foarte rar), dar pot să spun în gura mare (să tastez cu majuscule, adică!) că-mi place de domnul Viski. Cum? Nu știți despre cine fac scriere? Vă lămuresc mintenaș…

Domnul Viski (Vlad pe numele mic) e tipul ăla de își tot ascute condeiul și luptă pentru dreptul unora de a fi anormali. E treaba lui, da’ tare cred că urinează (am vrut să scriu că se pișă, dar m-am răzgândit) contra vântului.

Nu contest nimănui dreptul de a face ce vrea cu viața lui, nu mă interesează cu cine își dă coate domnul Viski în dormitor. Cred doar că homosexualitatea e o anormalitate ce nu poate fi considerată un drept și legiferată ca atare.

Partizanii taberei LGBT îmi vor sări în cap și vor încerca să aducă tot felul de argumente ca să mă convingă că (mama ei de cacofonie) e normal să-și bage sculele prin funduri în numele diversității.

Am mai scris-o de câteva ori pe acest blog și o mai scriu o dată: „comunitatea” LGBT se „luptă” pentru a cîștiga ce? Pederaștii, transsexuali și lesbienele au exact aceleași drepturi ca toți cetățenii, cu excepția căsătoriei. Și, serios vorbind, nu văd motivul supărării lor.

Hai să „punem” de-o dezbatere pe tema asta, stimați cititori, dacă tot ne mândrim că suntem diferiți…

Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)