Nu, nu este numai genericul unei plăcute și tradiționale melodii ce ne înveselește de fiecare dată sărbătorile de iarnă (Crăciunul și Anul Nou, inclusiv, Boboteaza), ci și un adevăr absolut, confirmat și de dărnicia naturii, mai ales prin perenitate și aspect!
Acum, în prag de Botezul lui Isus, mi-am propus să vă ofer, succint, câteva amănunte (unele, poate, mai puțin știute) tocmai despre Brad!

Drept și mereu verde – cum spune și cântecul – bradul (abies) este un gen care cuprinde cca.45-55 de specii de conifere din familia Pinaceae, răspândite aproape peste tot în lume, dar cu preponderență în zonele montane ale emisferei nordice.
Sunt – după cum probabil se cunoaște – arbori de talie mare și cu rădăcină pivotantă. Coroana sa piramidală deasă, umbroasă și cu scoarța netedă, acoperită uneori – din loc în loc – cu pungi de rășină, conferă arealului un farmec aparte ce atrage – indiferent de sezon – privirile și admirația omului. Conurile de brad sunt erecte, cilindrice și solzoase iar lujerii sunt netezi. Mugurii, utilizați atât în industria farmaceutică și a parfumurilor cât și în gospodărie (la prepararea unor delicioase siropuri, parfumuri sau medicamente), sunt dispuși terminal, întotdeauna câte trei. Semințele sunt relativ mari și triunghiulare, cu pungi de rășină pe tegument și prinse strâns de aripioară. Bradul se deosebește de celelalte specii de conifere, îndeosebi prin așezarea frunzelor, numite în popor, ace! Ele au o lungime de aproximativ 2 cm și sunt dispuse de jur împrejurul crengilor.

Pomul (bradul) de Crăciun este de obicei un brad verde colorat de natură sau artificial. Prin tradiție, cum bine se cunoaște, este asociat cu celebrarea Sărbătorii de Crăciun. Tot tradiția mai spune că pomul de Crăciun se împodobește în Ajun, pe 24 Decembrie. Un înger sau, eventual, o stea pot fi puse în vârful pomului, reprezentând prin aceasta îngerii sau steaua de la Betleem. Primele dovezi despre decorarea bradului provin din Livonia, Estonia și Lituania de astăzi, tocmai din sec al 15-lea!

Ulterior această frumoasă tradiție a cuprins și alte popoare și țări, inclusiv, România. Nordicii, bunăoară, obișnuiau să-și împodobească casele cu ramuri (cetină) de brad și vâsc, obicei păstrat și-n tradiționala coroniță de brad, pe care, de la un timp, o folosim și noi, românii. Bradul împodobit se întâlnea ca pom de Crăciun, alături de multitudinea și diversitatea ornamentelor, doar în orașele Germaniei sec.19, dar odată cu Primul Război Mondial s-a răspândit peste tot.

Legat de frumusețea și, deopotrivă, de tradiția pomului de sfânta sărbătoare a Crăciunului au apărut, în timp, și ghicitorile.

Falnic sta în vârf de munte,
Veșnic verde, fastuos,
Uneori în plină iarnă
Îl îmbrăcăm în betelă;

De copii este iubit,
De Crăciun împodobit,
Verde e, majestuos,
Cine e așa frumos?
(Bradul!)!
… etc, etc…

Împodobirea bradului este acum o tradiție ce a cuprins întregul mapamond! La noi, la românii ortodocși sau catolici s-a statornicit și tradiția scoaterii acestuia (a bradului împodobit) din casă, în fiecare an, pe 6 Ianuarie, când sărbătorim cu toții Boboteaza!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)