Beția, fir-ar să fie
Sunt bețiv, dar mă tratez…
Ca să fiu acceptat de semeni, ar trebui să renunț la bere și răchie. Ca să pot suporta indolența, lenea, prostia, impostura și toate celelalte rele alături de care sunt obligat să trăiesc, e necesar să dublez norma de „lichide” (la cele distilate mă gândeam, că bere beau și în somn!) ca să ating pragul de „cel puțin 2 litri pe zi”, vorba reclamei. Grea dilemă, nu credeți?…
Cum să nu bei „pompieristic” când toate credințele tale legate de bun-simț, cinste, hărnicie și (mai ales) respect sunt apă de ploaie acidă peste o lume poluată de minciună ? O lume ce a întors pe dos scara valorilor umane făcând „evanghelie” din nesimțire, minciună și hoție ? O lume a prostului gust ce nu e capabilă să facă diferența dintre Enescu și Guță (hai că am exagerat) sau dintre Eminescu și Vadim Tudor ?
Nu recomand nimănui să-și înece „amarul” în răchie. Constat doar că era mai bine s-o facă în loc să meargă la urne. Na, iar am dat-o pe „politică”!…
Sunt bețiv, dar mă tratez… Cu răchie, că la bere sunt imun și nici munca nu dă rezultate: cu cât mă străduiesc să „fac treabă” mai multă, cu-atât mai mult sunt ignorat de ceilalți. Asta e, mă-mpac cu ideea că bețivii ca mine nu pot „croi” lumea în care trăiesc după cum le taie „foarfeca”. Sunt prea mulți „virtuoși” pe lume ca să mai am și eu loc între ei…
Dumnezeu să mă ierte că iar am abuzat de „tratament”…
-Marți, 5 mai 2015, ora 19 –
P.S.: Fir-ar a naibii de tastatură, că nu mă lasă să mă duc acasă până nu „tastez” la modul „apăsat” ce mă doare: ori acceptați să vă comande un bețiv profesionist, ori vă câștigați supremația muncind un pic mai mult decât el. Sau (dacă-aveți poftă și „gât”) bând cu un pahar mai mult… Să vezi atunci ghilimele cu sughițuri… Nu e cazul „partenerului” meu, căci el nu prea bea. Dar nici nu se omoară cu munca… E tare de fund (cur, pe românește) fiindcă reușește să stea 8 ore pe scaun fără să facă nimic…. Mama ei de tastatură, că tot șahul mă „salvează”: pierd vreo două partide și mă duc la culcare cu impresia că am câștigat „războiul stelelor”. Cine poate să mă-mpiedice, investi-mi-aș „resursele” în toate fundurile (pardon, fondurile) de „investiții” !…
Hai noroc și seară bună tuturor!… Ca să vezi cum devine omul „investitor” !… Îmi cer iertare!…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
3 comentarii la “Beția, fir-ar să fie”
Ca să nu rămână „filozofiile” de mai sus necomentate, completez cu niște rime…
Viața mea…
Viața mea încape între două rime
Măzgâlite-n grabă pe-un colț de hârtie
Numai bun să șteargă cururi anonime
De români ce nu vor a-nvăța să știe
Că rima se numește omenie…
Viața mea încape între două rânduri
Scrise pe o foaie ruptă din caiet;
Nu le citește nimeni și toți se șterg la funduri
După ce se cacă pe un biet poet.
Viața mea încape între două glume
Înecate -n spuma unei beri la halbă…
Toți râd de complezență, dar nimenea nu spune
Că oaia rătăcită e , vai, atât de albă.
Viața mea încape comod într-un pahar
Și între două rime (rostite la beție)
De care „virtuoșii” nu au măcar habar
Că în literatură se cheamă poezie
Iar eu am botezat-o omenie…
O măsură de alcool în plus, scoate din unii ce e mai bun … din alții, scoate ce e mai rău.
Sper că fac parte din categoria unii, Dane, că de-aia îmi place berea: înec în ea tot răul din mine ca să dau o șansă binelui…