Avortul, un drept sau o crimă ?
Porunca a șasea: să nu ucizi…
Încă un subiect sensibil își face loc pe piața media, alături de drepturile homosexualilor. Precizez din capul locului că nu sunt de acord nici cu avortul și nici cu „familia” formată din persoane de același sex, ca să știți cu cine stați de vorbă. Nu am pretenția să țineți cont de părerea mea.
Carevasăzică, avortul e legal. Adică (în numele „democrației”) femeile au dreptul să decidă pe cine ucid și pe cine lasă să trăiască. Înainte de avort, există prezervativul și anticoncepționalele. Sexul e o plăcere, știm cu toții asta, dar generează viață. Iar viața e dreptul suprem.
În trecerea noastră prin viață putem alege orice, dar nu cred că avem voie să facem ce vrem cu cei nenăscuți. Orice cuvinte sunt de prisos…
Avortul e o crimă.
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
13 comentarii la “Avortul, un drept sau o crimă ?”
Viol. Ea rămână însărcinată -- evident, fără să vrea … Cam ce-ar trebui să facă femeia respectivă? În cazul unui avort, mai poate fi acuzată (moral) de “crimă”?
Nu că aș încuraja avortul, însă sunt de părere că nu putem judeca strict în alb și negru.
Să consideri avortul doar prin “bine” sau “rău” este dovadă de incapacitate mintală de a vedea realitatea. La fel de bine poţi să dai Laik la campaniile de socializare pro sau contra. Lumea este făcută doar din negru şi alb, în rest, toţi purtăm ochelari de cal, şi preferăm să ne spunem părerea doar prin DA sau NU. Sîntem prea înguşti la minte, şi prea puţin timp mai avem între avalanşele de informaţii care ne bombardează zilnic. Este foarte uşor să spui “avortul este o crimă” atît timp cît nu se precizează o situaţie teoretică posibilă în realitate, este uşor să arunci vorbe care nu valorează nimic, să lansezi tot felul de sloganuri, doar pentru a aduna voturi. Care voturi au o valoare zero. Realitatea este cu mult mai complexă. Ori judecînd oamenii care sînt de acord cu avortul că fiind nişte “criminali” este doar dovadă de neînţelegere a realităţii, o dovadă de impertinenţă şi o dovadă de prostie. Pentru că lipseşte curajul de a duce ideea pînă la capăt.
Vreau să înţelegeţi că şi eu consider avortul că fiind un caz extrem, o situaţie cînd se impune a fi necesară. Asta nu înseamnă că trebuie generalizată, nu trebuie să devină o modă, un trend. Sau viral, aşa cum le place multora să citeasca pe reţelele de socializare. Sînt situaţii speciale în care acest lucru este necesar, posibil fiind chiar singura şansă de salvare. Doar că eu personal nu sînt în măsură să pot stabili aceasta, şi nici comentatorii care nu au altceva mai bun de făcut. Sînt situaţii în care un colectiv medici se pun de împreună acord care este soluţia cea mai bună, hotărîrea fiind una foarte dificilă şi foarte greu de luat. Repet, aceste cazuri sînt foarte rare, dar ele sînt, şi nu trebuiesc ignorate.
Dar cum populaţia fiind “infectată” cu moda voturilor, se doreşte în acest caz o reducere a problemei la un simplu Laik, la un simplu pro sau contra. Şi la prostime merg de minune aceste “indicaţii preţioase”, lumea le acceptă cu plăcere, fără să mai gîndească. Pentru c’aşai lumea !
Alt caz -- situația în care, din postura de soț, trebuie să iei următoarea decizie: alegi copilul ori mama? Există situații extreme în care avortul este singura soluție pentru a salva viața ori sănătatea mamei -- cunosc un caz în care, din dorința puternică de a avea un copil, mama a rămas paralizată complet pe partea dreaptă! Cu toate operațiile și tratamentele efectuate în Austria și în România, nu s-a reușit recuperarea sănătății mamei … doar că, în cazul lor, amândoi părinții au fost de acord că sunt dispuși să “riște”, că poate, poate, totul va fi bine. Și n-a fost. Copiii sunt ok (gemeni), sunt sănătoși, în schimb mama a rămas paralizată, la pat. Caz concret, amic de-al meu …
Din postura de soț, ce ai alege? Ai putea fi acuzat, moral, de “crimă”, dacă preferi avortul și să salvezi viața mamei ori sănătatea ei? Probabil că situațiile de acest gen, nu sunt foarte multe … însă ele există și nu pot fi ignorate. Din acest motiv, nu putem judeca strict în alb și negru.
Altminteri, ar fi ideal ca oamenii să nu fie nevoiți să apeleze la acest “act”…
Am discutat si eu asta pe blog acum vreo cativa ani.
si da, Dan are dreptate. In cazul unui viol sau in cazuri de forta majora, pe cine alegi, sotia sau fatul nenascut?!
Desi in al doilea caz sunt extrem de rare cazurile si foarte periculoase, insa avortul nu e crima. cum nici in razboi nu-s considerate crime atunci cand imi impusti inamicii inarmati care trag in tine.
In rest, ne f*tem de placere ca apoi hai sa avortam, e crima. si-s multe femei in postura asta. nu vor copii si fac avorturi pe banda rulanta
Las „situațiile teoretice posibile” de-o parte, domnule Sorin, și afirm încă o dată că avortul e crimă. Sigur că în cazuri extreme se pot găsi circumstanțe atenuante (o femeie violată nu poate fi obligată de nicio lege să dea naștere unei vieți, la fel cum o femeie ce are de ales între propria viață și embrionul din pântec nu poate fi condamnată pentru alegerea ei).
Vorbesc de avortul practicat într-o veselie și considerat normal de toată societatea. Dar ce știu eu? Femeile au „dreptul” să decidă cine se naște și cine nu…
Vorba tizului meu Francisc, ne futem (îmi cer scuze!) de plăcere și credem că e normal să comparăm inamicii împușcați în război (care trag în tine) cu ființele nenăscute ce au dreptul suprem la viață.
Nu e mai simplu să oprim spermatozoizii purtători de viață într-un simplu prezervativ în loc să ucidem un destin?
Daca e libertate, apoi libertate sa fie. Sau om fi prea putini pe planeta asta…
Deci sunt de acord cu avortul, ca drept al femeii in cauza.
Nu suntem deloc prea puțini pe planetă, Severus, ci probabil prea mulți. Dar asta nu prea contează atunci când definim libertatea. De ce ar avea femeia „libertatea” să aleagă ca pruncul din pântecul ei să trăiască sau nu? Nu crezi că e exagerat ca cineva (femeia, în cazul de față) să decidă cine are dreptul la viață și cine nu?
Nu prea mai știu ce cuvinte frumos aduse din condei și apăsate pe tastatură să folosesc ca să te lămuresc că avortul e sinonim cu crima.
Paradoxul e că ne pasă mai mult de câinii vagabonzi decât de copiii nenăscuți, în numele unei libertăți rău înțelese. N-ai dreptul să ucizi un câine fără stăpân, dar ai „libertatea” să decizi că propria-ți progenitură nu merită să trăiască.
Suntem singura specie din tot lanțul trofic ce crede că e normal să-ți avortezi urmașii. Punct.
Dacă e până acolo, atunci … cine ne dă nouă, oamenilor, dreptul să ucidem animale pentru a le consuma carnea? Suntem doar … specii diferite şi atât. Ca de exemplu, cum ar fi dacă, să zicem că ar exista o altă specie de animale pe planetă, care se hrăneşte cu carne de om? Şi exact cum vânăm noi animalele ori cum le creştem în ferme, specia sus amintită să … crească oameni în “ferme”, pentru consum!?! Parcă nu ni s-ar mai părea chiar atât de “drept”, nu?
Eheee … viaţa e complexă.
Mda, Dane. În complexitatea asta a vieții, șoarecele e mâncat de pisică, iepurele de lup și porcul de om. Așa e lumea asta făcută. Dar discuția este despre avortul „liber consimțit”și despre „dreptul” de a-ți ucide pruncul în numele unei libertăți rău înțelese.
Și ne credem ființe raționale…
a-ti ucide pruncul….
La avort nu se pune, pruncul nu e prunc inca, e un spermatozoid mai crescut, mai cu muschi, mai evoluat, pe nume fat. De aia avortul la 1-2 luni nu mi se pare ca ar fi o crima. Nu sunt chiar asa… drastic, iar spermatozoizi de aia mici noi barbatii omoram miliarde in fiecare an (de persoana). Normal ca nu compari una cu alta. Totusi jumate sunt pro, jumate contra, deoarece avortul e periculos pentru femeie.
Are si Francisc partea lui de dreptate. Partial sunt de acord cu el.
De acord, Severus, nu e prunc, e făt. Dar e o ființă începând din clipa fecundării ovulului de spermatozoidul cel mai „musculos” din competiția pentru viață.
Despre „periculozitatea” avortului pentru femeie nu mă pronunț, dar înclin să cred că nu prezintă prea multe riscuri, din moment ce se practică într-o veselie, mai ales în România.
Femeilor rămase gravide în urma unor relații de o seară ce aleg să-și avorteze sarcina nedorită le pot acorda circumstanțe atenuante, dar nu voi fi niciodată de acord ca femeile din familii stabile să recurgă la această metodă în virtutea unui drept nedrept. Există o sumedenie de „metode” pentru evitarea unei sarcini nedorite. Cea mai la îndemână este abstinența sexuală a bărbatului în perioada de fertilitate a femeii. Ca să nu mai zic că un banal prezervativ nu face rău niciuneia dintre părțile implicate…
Nu aș fi scris acest comentariu dacă (din pură întâmplare) nu mi-ar fi sărit în ochi mesajul scris pe jumătatea de pachet a țigărilor Pall Mall pe care le fumez în prezent, citez: „Fumatul poate ucide fătul nenăscut”! Ce ipocrizie mai mare de-atât poate exista? Adică „luptăm” împotriva fumatului pe motiv că poate ucide un făt nenăscut și în același timp apărăm „dreptul” femeii de a decide după pofta ei asupra vieții?…
Îți doresc un Paște fericit, Severus!
Adica femeile au dreptul sa refuze statusul de uzina de bebelusi si coae asta se revolta. Mvaaaai ce rau. Auzi coae, l-au impuscat pe Ceausescu. Si naspa pentru neuronul tau, noi purtatoarele de ovare si uter avem dreptul sa oprim productia. Stii care e partea cea mai tare? Legea e de partea noastra si tu nu ai nimic de zis. Cum nu ai nimic de obiectat daca sotia/prietena ramane gravida si vrea sa dea eject la embrion. E corpul ei. Si alegerea ei.
Poti in schimb sa iti versi oful de mascul frustrat ca au apus vremurile patriarhale cand nevasta era obiect personal si faceai ce vroiai cu corpul ei.
Ți-aș răspunde în aceeași notă, dom’șoară Ana (cred că nu ești încă o doamnă după felul în care te exprimi), dar nu-mi stă în fire să fiu nepoliticos cu cei pe care nu-i cunosc.
Dacă atât ai înțeles din opiniile mele, atunci rămâi cu ce-ai priceput. Să știi însă că pluralul de la coi (testicul) e coaie..