Asta se întâmplă azi, în România noastră!

singuratate singur banca Asta se întâmplă azi, în România noastră!

Banii pot fi coaja multor lucruri, dar în nici un caz miezul acestora. Ei aduc mâncare, dar nu și poftă; medicamente, nu și sănătate; cunoștințe, nu și prieteni; servitori, dar nu loialitate; zile de bucurie, nu și liniște și fericire.” (Henrik Ibsen)

Duminică, pe o căldură cam neobișnuită pentru o zonă submontană, depresionară, mă odihneam și… răcoream, împreună cu soția, pe o bancă-n parc. Instantaneu, lângă noi s-a așezat un individ, tot vârstnic ca și noi, ce părea un om liniștit și-ngândurat. Ceea ce și era. După un oftat prelung și cu evidentă emoție în glas, cuviincios și-a cerut permisiunea să intre în vorba cu noi și apoi să mă întrebe: “Spuneți-mi domnule, ce-i cu țara asta?! Ce se petrece acum și ce-o să mai fie cu noi, amărâții?!“.
I-am răspuns imediat întrebându-l: dar ce s-a intamplat?!
Păi nu vedeți? Oriunde te duci, ori unde mergi, e nenorocire! Vai de capul nostru!…” Și ca să-mi dovedească realitatea, cu același bun simt și vorbă domoală (doar na, eram cu toții, moldoveni!) a început să povestească despre tot și despre toate ce i se întâmplă: că-i era rău, rău de tot și că cei de la salvare i-au cerut pentru internare în spital, nici mai mult, nici mai puțin de 500 de lei, că “domnii doctori” îs și mai “hapsâni și total lipsiți de omenie“; că mai toată lumea-i “a dracului și violență, fără de bun simt“; că din pensia lui de-o viață de om “nu-mi pot permite acum să cumpăr nici-un medicament” și că cei ce ne conduc “cine naiba i-a ales?!“; “niște hoți și mafioți” cât și despre multe, multe alte asemenea nenorociri “ce ne bagă-n groapă, omorându-ne cu zile!“…
După care, n-a uitat să facă precizarea: “… dar va rog, să nu va supărați că vă bat la cap. V-am văzut oameni serioși și am îndrăznit să-mi vărs tot răul din mine. Măcar prin vorbe… “.

N-am apucat să-l asigur că nu-i nici o supărare că, tot cu aceeași nelămurire, iarăși m-a întrebat: “ce va fi, ce-i cu țara asta? Ne batem între noi?! Unii, cam tot cei care au fost mari și îmbuibați, la fel sunt și acum? Care-i explicația, mai avem vreo șansă, vreo speranța?!“…

Va destăinui că toate cele spuse de acel OM simplu și cu credință-n Dumnezeu, m-au (ne-au) impresionat peste măsură, punându-mă (ne) pe gânduri. N-am putut să-i mai ofer nici un fel de răspuns sau explicatie, ci doar l-am îmbărbătat și l-am asigurat că… “în liniște, cu speranță și credință, totul va fi bine. Sănătoși să fim…

Știindu-i numele, pe care m-a rugat să nu i-l fac public, i-am promis că-n scurt timp îi voi raspnde la obsedantele sale întrebări. Ceea ce iată, încerc s-o fac acum…

Cum și de ce am ajuns unde suntem? Parerea mea-i pentru că:
– Niciodată, după 1989, noi, românii, nu am avut atâtia imbecili și analfabeți în funcții de miniștri, parlamentari și-n alte domenii călduțe, generatoare de îmbogățire rapidă.
– Niciodată, după 1989, nu am avut atâtia borfași în funcții publice;
– Niciodată, după 1989, nu am avut atâtia cocalari și pițipoance în funcții înalte ale statului român;
– Niciodată nu am avut o gașcă de penali care îndatorează România, prin împrumuturi externe, cu miliarde de euro, pentru a întretine o adunătură de bugetari îmbuibati, 50% dintre ei inutili, plus o turmă de asistați (în special rromi, că să nu le spun țigani), buni de muncă, dar care preferă ajutorul social.
– Niciodată, după 1989, nu am avut atâtia criminali și violatori gratiati, atâtia infractori ieșiți din pușcării înainte de termen, din cauza faptului că cei care conduc România, au schimbat și schimbă mereu legile justiției.
– Niciodată, România nu a fost atât de dezbinată, precum astăzi, la un an după centenarului formării României Mari.
– Niciodată nu mi-a fost atât de scârba să scriu – oare pentru a câtă oară?! – despre corupția și imoralitatea multora dintre cei care conduc această țară, în profitul PSD-ului care acum se laudă că se modernizează și reorganizează în spiritul european!…

Și apoi să nu se uite și faptul că avem totuși… o moștenire:

– În țara “construită” de Ceaușescu: frigiderele, va amintiți, funcționau fără curent electric!;
– comunismul ultra naționalist a însemnat o agresiune fără precedent împotriva naturii umane;
– 42% dintre români încă mai cred și acum că Soarele se învârte în jurul Pământului!;
– comunismul a pierdut partida, unii fost comuniștii cât și urmașii lor, încă, sunt stăpânii României, UNDE DOAR BANII CONTEAZĂ! ;
– aplaudacii, adepții lui Ceaușescu, din “Epoca de Aur” au adus și mențin la putere mafia PSD-istă…

Cu greu pot răspunde însă la întrebarile: “Cum a fost posibil? Și de ce?” atunci când îmi amintesc de anii terorii comuniste care a stăpânit România. Noi nu am fost nici ungurii din 1956, nici cehii din ‘968, nici polonezii din 1981. Am fost abia românii din ‘989, iar unii spun că nici atunci n-am fi fost dacă… Dacă dacă și cu parcă se plimbau pe atunci… Oare pe unde?!

Uneori, stând așa, seara în special, la televizor și urmărind unele filme românesti de după 1989, m-am tot întrebat de ce nu se fac filme de aventuri (dramă, eventual thriller, cum le zic americanii) cu holocaustul comunist. De ce n-avem și noi un Spielberg al nostru care să facă “Lista lui Priboi” sau măcar lista lui Severin?! De asemenea, cred că nu trebuie omis nici faptul că acum comunismul este, pe ici, pe colo, încă viu prin România, aici unde există mii de revoluționari (unii “cu merite deosebite”!?) care au participat, cică, la o revoluție anticomunistă. S-a ajuns însă în situația aberantă – normală totuși pentru o țară ca a noastră, în care nu ai mai nimic demn de admirat – că inclusiv foști securiști și foști nomenclaturisti sunt prezenți în locuri nu tocmai de neglijat iar Teleormanul s-a umplut și cu… revoluționari de metrou!
Așa că, România, prin regimul sau de la conducere, nu este astăzi o țară ușor de suportat. Nici pentru pozitivi, nici pentru negativi.

Cam atât pot să-i mai spun deocamdată… “colegului” anonim de pe banca din parc! Și nu numai lui. Mai ales în condițiile în care entuziasmul din 26 mai nu cred ca va ține prea mult, dacă societatea româneasă se va vedea încă o dată înșelată din cauza unor interese minore, imature!

Autor: Marcel Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post, Vocea poporului ]
Tagged with: [ , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

4 comentarii la “Asta se întâmplă azi, în România noastră!”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 26 iunie 2019, 16:02   [#1]

    România nu a fost niciodată a noastră, Marc, cel puțin nu în crâmpeiul de viață pe care l-am trăit până acum. Bunicii mei au luptat pentru țară (probabil că exagerez când spun țară, dar adevărul e că tata lu’ tata a fost rănit pe frontul de Est), părinții au crescut desculți printre ruinele războiului ca să li se lipească mai apoi eticheta de chiabur, iar eu am crescut cu cravata roșie de pionier legată de gât și cântând ode „celui mai iubit fiu al poporului” în marele festival numit Cântarea României. Cred că știi deja acest lucru, după atâția ani în care ne comentăm unul altuia părerile.

    Dar să revenim la prezent. Cum crezi că poate determina viitorul un „tinerel” de 53 de ani (ca mine) sau un senior de 80+ (ca tine), când e evident faptul că societatea românească și-a pierdut busola? Când, în numele unei „democrații” de fațadă, acceptăm asaltul imposturii și renunțăm la adevăr?

    Sună cam șod comentariul meu, n’-așa? Nu-mi fac probleme de conștiință. Asta cred și asta spun…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 28 iunie 2019, 19:33   [#2]

    Mâine (sub „patronajul” sfinților apostoli Petru și Pavel) are loc marele congres al celui mai mare partid din România. Doamna Dăncilă vrea cu tot dinadinsul să devină președintele găștii, amenințând că de nu e aleasă demisionează din funcția de premier. Nestimabila doamnă încă nu a priceput că stă pe un scaun prea mare pentru fundul ei…

    Rău am ajuns, Dumnezeule! Chiar atât de indiferenți putem fi? Cum naiba se face că acceptăm cu seninătate toate inepțiile debitate de aleși? Încă nu am înțeles că pe ăștia îi doare în cur de oricine îi alege?

    Ce dracu caută indivizi precum cei pe care îi vedem toată ziua în lumina reflectoarelor la conducerea țării? Chiar ne-am pierdut cu toții simțul măsurii?

    Nu scriu mai multe. Sunt prea puțini cei care mă pot înțelege și prea mulți căței cu limba scoasă…

  • ... a scris la 30 iunie 2019, 19:12   [#3]

    Eu din toata tărășenia de-acol’ am reținut următoarele: Veorica a promis solemn că ne dă “la gata” o autostradă cap-coadă. Abia aștept s-o văd!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 30 iunie 2019, 20:10   [#4]

    O să aștepți mult și bine, nene Dan!

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?