Articolele nu-s ca… vinul!
Cu ceva timp în urmă, referindu-mă la glume, la bancuri sau cum doriţi să le mai spuneţi, ziceam (scriam) că acestea, adică glumele, cu cât sunt mai vechi, cu atât devin mai bune! Deci, precizam, exact precum-i şi vinul. Se ştie doar că vinul învechit, dobândeşte un plus de valoare. Aşa-i, nu?
Ei, bine, nu acelaşi lucru se poate spune despre articole, despre cele ce încercăm noi să scriem şi, eventual, să fie mai apoi, după un inerent traseu tehnico-redacţional, publicate. Acestea cu cât stau mai mult în “şpec” (termen folosit în ziaristică, în traducere: “surplus de materie lucrată”), cu atât pierd din valoare! Dacă o au, fireşte!
Articolele, cu valoare, deci care sunt de publicat, dacă nu sunt folosite la momentul oportun (în ziua cu pricina, sau cu 1-2 zile după), devin total neînsemnate, ba chiar, uneori, ridicole, sunt perimate! Oricine citeşte, se amuză, zicându-şi în sine “Ia uite d-le, ce-i veni şi ăstuia să scrie tocmai acum despre ce, tot omul ştie, că (evenimentul x) s-a petrecut săptămâna trecută!“…
Cam aşa stau lucrurile, numai, desigur, în anumite situaţii. Deci, numai atunci când se impune şi se doreşte ca cele scrise, să se constituie într-o actualitate. Ori, cum bine se ştie, actualitatea dacă se învecheşte, nu mai e… actualitate! Devine banală. Neavenita!
Să nu care cumva să se-nţeleagă greşit, eronat, c-aş încerca eu, un simplu postant, să fac ordine sau dezordine în blog! Să am tupeul de a face… curat în casa altuia! Doamne fereşte! Departe de mine gândul sau intenţia la aşa ceva! Eu, de fapt, cam atât am vrut să scriu şi… să vă plictisesc cu aceasta, probabil, nu tocmai bine venită, teorie, în dorinţa (nu odată exprimată) de a face ca acest plăcut şi bine administrat blog, să devină şi mai atrăgător, şi mai căutat în spaţiul virtual.
N-am dat, cum se mai spune, cu… parul (n-aş face-o niciodată!) ci, am dat doar frâu liber unei păreri pur personale. Altfel fie spus, unei sincere şi bine intenţionată propunere! M-ar bucura dacă, eventual, va fi şi luată-n seama!
Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)
9 comentarii la “Articolele nu-s ca… vinul!”
Cu aceeasi deschidere si sinceritate va spun ca,prin(sau si prin)publicarea,la fix,a celor scrise mai sus,administratorul blogului ,dl Dan,a dat si da dovada maturitatii si obiectivitatii sale,a priceperii profesionale cu care ne-a obisnuit!Nadajduiesc ,ba chiar sunt si convins ,ca si ceilalti colegi si colaboratori de pe acest blog ii vor urma exemplu…N-avem decat de castigat!
Ca exemplu: articolele trimise de colegul nostru Francisc Bouda pot să le public “instant”, “în orb”, cu ochii închiși… pentru că nu necesită să pun (ori să scot!) nici măcar o virgulă(!!!), vin gata scrise cu diacritice românești, sunt scrise 100% corect din punct de vedere gramatical/ortografic, punctuația și spațierea sunt 100% corecte, etc., iar poze nu-mi trimite deloc, deci, poze pun eu rapid din ce am deja gata prelucrate și încărcate pe blog…
În schimb articolele trimise de tine necesită uneori chiar zeci de minute de corectură (dacă e să iau în calcul și editarea/publicarea pozelor, adăugarea de caractere românești, eliminarea spațiilor puse aiurea ori adăugarea de spații acolo unde ar trebui să fie și nu există, etc), motiv pentru care pot să le public doar atunci când am și suficient timp să mă ocup de ele! Dacă ar fi scrise fără greșeli de nici un fel, și cu diacritice, cu siguranță timpul de publicare ar fi cu totul altul.
P.S. De cele mai multe ori (95~99%) îți corectez până și comentariile! Cel de mai sus l-am lăsat necorectat…
Încerci cumva să mă flatezi, Dane? Chiar sunt perfectul perfecților? Nu prea cred. În destule dintre postările mele am „descoperit” (la a doua citire, fiindcă, de regulă, recitesc comentariile după ce devin publice) greșeli flagrante de ortografie. Oricum, îți mulțumesc pentru aprecieri!
Nu știam de ce uneori Marc scrie corect și alteori precum un elev corigent. Am pus totul pe seama vinului, dar acum m-am lămurit…
Cu toate greșelile lui de tastare eu îl simpatizez. Nu fi rău cu el, te rog!
Închei cu o mică observație: peste tot pe net se folosește forma (incorectă, cred) a ghilimelelor (”,”). Eu am învățat (pe vremea când mergeam la școală) că există ghilimele deschise („) și închise (”). Tastaturile sunt vinovate…
Uite că m-am dat în stambă. A nu se citi paranteza dinainte de „incorectă” și a se adăuga un „eu” și o virgulă după „cred”, în locul parantezei închise.
Ai văzut, Dane? Parcă spuneai ceva de sută la sută corect…
Te contrazic, Marc. Articolele bune se „înnobilează” odată cu trecerea timpului, la fel ca vinurile de calitate. Cele scrise doar de dragul de-a scrie se „oțetesc” a doua zi, asemenea vinurilor contrafăcute.
Uite că am reușit din nou să comentez de unul singur. Urmăresc meciul dintre clujeni și botoșăneni și, fiindcă tot e pauză, de ce n-aș scrie ce-mi trece prin bilă dacă pixlele goale de bere se încăpățânează să nu încapă în coș?
Ce-ar fi dacă moldovenii i-ar bate pe ardeleni? Puțin probabil, da’ nu imposibil! La cum s-a jucat prima repriză, n-ar fi de mirare. Hai că începe a doua….
Ce să zic… vizionare plăcută! Eu unul, am încetat demult să mă mai uit la meciuri de fotbal românesc.
Mulțam de urare, nea Dan. Am „vizionat” meciul și am ajuns la concluzia că fotbalul fără goluri e ca sexul fără orgasm și ejaculare. ‘Geaba te chinui să bagi „înaintarea” și „adversarul” îți bagă contre. Dacă nu o bagi în gol, joci degeaba…
Iartă-mi comparația, te rog!
Ca să nu-mi las gândurile neterminate, trebuie să spun că duminica asta am risipit trei ore ca să mă uit la două meciuri nule. Ce altceva puteam face, dacă tot îmi place berea? Mi-ar fi plăcut ca jucătorii implicați în cele două meciuri să marcheze mai multe goluri decât cutiile de bere destupate de mine, dar nu a fost să fie.
Pun fermoar la gură și îmi cer scuze că am vorba slobodă. Totuși, pun o ultimă întrebare: dragii mei concetățeni, vă place ce se întâmplă pe scena politică? Mie nu!