“Pe mâinile cui am ajuns?…“

Se întrebă, cu firească mirare, dl Andrei Pleşu, scriitor şi filosof, în editorialul său, publicat astăzi, 20 Iunie a.c., în cotidianul “Adevărul”. Răspunsul nu-i prea greu de dat, dacă ţinem seama de cum merg lucrurile, de ani buni, în ţara noastră. Mai ales dacă ne referim la spectrul politic, acolo unde, fie de dreapta sau de stânga, aproape totul se desfăşoară într-un fel de alandala, cu surprize-surprize, cu trădări şi scandaluri şi chiar cu o jenantă şi curioasă dispută în a stabili nişte recorduri, unele greu de egalat!

Cel mai recent record în materie, este cel stabilit în aceste zile de mai marii PSD-ului care vor să-şi doboare acum, printr-o moţiune, tocmai Guvernul… propus şi susţinut de ei!?! Da, fără discuţie, acesta-i un record mon-di-al, ce cred că va accede chiar şi-n… cartea recordurilor!

Răspunzând totuşi întrebării d-lui A. Pleşu, pot să spun că noi, românii am ajuns, de mai multă vreme, pe mâinile unor indivizi ce nu prezintă nici o garanţie de bunăstare şi progres, de linişte şi pace socială. Nici n-ar fi posibil altfel de moment ce, astăzi orice vânzător de îngheţată, barman sau şef de sală la un bufet din… Ciorogârla, Cucuieţii de Sus sau, de ce nu(?), din Tg.Neamţ (localităţi spuse la întâmplare şi fără nici o insinuare!) poate, cu bănişori şi pile, să ajungă tam-nesam, chiar până şi-n zonele înalte ale puterii locale şi, chiar, centrale! Şi atunci să ne mai mirăm de vânzoleala care încă persista în rândurile celui mai mare partid aflat, zice-se pe bune, la putere prin votul majorităţii, paradoxal, minore a alegătorilor cu drept de vot!?

Măreaţa victorie PSD-istă din urmă cu peste jumătate de an, nu a înlesnit, cu foarte mici excepţii, nici o realizare mai de Doamne-ajută din propriul şi mult lăudatul program de guvernare, dimpotrivă, a facilitat numai dezbinări, acuze şi mişmaşuri cu tentă “umană”, folositoare “pentru partid”, dar, mai ales, pentru “noi, cei culpabili”!

Pe ce mâini am ajuns? Spuneţi şi dumneavostra “pe ce” dacă nu puţini dintre “cei mari” au fost sau sunt în prag de a ajunge, nu numai în instanţă, ci chiar la puşcărie! De fapt la noi, la români, nu puţini din cei ajunşi pe… cai mari, cum se mai spune, o iau razna, îşi pird minţile! Istoria a demonstrat că, indiferent de de conjuncturi şi cauze, în ţara noastră se petrece ceva! Mai exact, s-a împământenit un specific al incapacităţii de a gestiona puterea! Mai mult, am moştenit din anii comunismului, şi moravul de a preaslăvi exagerat partidul, atribuindu-i dimensiuni şi puteri divinice, dinafara realităţii pământeşti! Exact ca-n poeziile alea, de pe vremea când se tot spuea că “… Partidul e în toate, în fluvii, în munţi şi-n câmpii, în frumuseţile patriei, în inima şi sufletul nostru!”

O altă categorie de politicieni ce-au contribuit la acestă evidentă criză politică, cu ecouri şi urmări deloc favorabile chiar şi pe plan european – sau chiar mondial – o formează oportuniştii, cei care fie că sunt, din obişnuinţă, traseişti, fie că pe prim plan, stă interesul personal, goana după putere. În acest sens, versurile lui George Buşoi, sunt elocvente:
X cânta la trombon,
Iar partidul tomberon,
Cu atâţia optimişti
A trecut la comunişti.
Azi X dă iar din clanţă,
Vrea să facă-o alianţă,
Iar vizează, cu tot zorul;
Să ne spargă televizorul?

Exemple de acest gen, avem cu duiumul! Politica românească, plină de oportunişti, a contaminat până şi sportul! Cel mai recent exemplu, este oferit de patronul clubului Dinamo, dl. Negoiţă, care deşi se tot plânge că n-are bani nici pentru transferuri, a pus hotelul Rin la dispoziţia reuniunii-mamut a PSD, partidul lui şi al fratelui! Nu contează cât şi ce s-a consumat acolo!?
Dinamo – este, probabil, o pasiune de week-end, dar disciplina de partid este o… datorie sfântă. Te ajută foarte mult în… afaceri! Şi nu numai!
Din nefericire, cu astfel de oameni se face acum politică! Pe mâinile lor am ajuns!

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)