Amintiri…
Amintiri din copilărie…
Eram doar un țânc ce umbla desculț prin praful ulițelor din sat, dar aveam trotinetă. E adevărat că o „călcam” doar atunci când vacile pe care trebuia să le păzesc la păscut mergeau să-și facă „siesta” în grajd. Nu mi-am pus niciodată problema să mă opun dorințelor părinților. Am „executat” de fiecare dată cuvântul lor, de multe ori cu „mârăieli”, dar am făcut-o.
Nu știam în acele vremuri că părinții mei trăiesc într-o societate nedreaptă. Nu știam că sunt „dușmanii poporului” din cauza celor 8 hectare de pământ pe care le lucrau. Nu știam atunci că „societatea socialistă multilateral dezvoltată” își pune bazele pe niște indivizi care n-au nimic. Nici măcar gândire. Eram doar un copil nevinovat…
Trecură 50 de ani… Lucrurile s-au shimbat un pic. Prezentul e altfel decât trecutul. Dacă atunci valorile ce trebuiau anihilate erau munca și cinstea, azi e necesar să stârpim minciuna și hoția. Oameni (de ce îi numesc așa?) ca Dragnea ne stăpânesc destinele și noi (nu știu de ce generalizez) ne complacem în aplauze, în loc să-i scoatem în afara istoriei.
Nu mă-ntrebați de soluții, că le știți. Una dintre ele se numește atitudine civică. Dacă vreți ca urmașii să scrie „amintiri din copilărie” aidoma mie, n-aveți decât să stați pe tânjeală. Are grijă PSD-ul de viețile voastre la fel cum PCR-ul a avut grijă de viețile părinților noștri.
Să mă ierte suporterii social-democrației, dar societatea în care trăim nu poate repara nici într-un secol nedreptățile făcute în ultimul sfert de veac.
Să ne trăiască Dragnea, că ce ne-am face fără el ? Poate ne salvează Ponta?
Știți ce? Mai bine-mi văd de amintirile mele…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
4 comentarii la “Amintiri…”
Nu prea e de bun simț să-ți comentezi propriile păreri, dar o fac. Nu ca să-mi „aplaud” gândurile puse în rânduri cu ajutorul unei perechi de beri, nici ca să mă contrazic, ci doar pentru a mulțumi celor 9 cetățeni cărora le-a plăcut ce-am scris.
Bănuiesc că cei cărora nu le-a plăcut sunt mult mai numeroși…
Mă întreb dacă vreodată societatea se va însănătoşi în aşa fel încât cetăţeanul să poată spune cu mâna pe inimă că toate razboaiele purtate până acum -- zice-se că pentru a creea o lume mai bună -- şi toate suferinţele îndurate de înaintaşii noştrii, au meritat…?
Nu-i adevarat, Francisc! Gandurile, amintirile tale, bine si atractiv inserate, au placut si plac, cred, tuturor celor care le-au citit sau le vor citi! Nu-ti spun asta ca sa te flatez, Nu, o spun din convingere si-ti destainui ca mie, spre exemplu, mi-au placut. Mi-au amintit multe si marunte, din acei ani, din anii copilariei, cu intamplarile si trairile firesti, specifice varstei. Amintiri (asa, cum au fost) care de fiecare data ma-deamna la o fireasca nostalgie! Dar cum spuneai (si o spuneam si eu) ce-au mai trecut anii!! Si mai grav (sa zic), ce repede trec!…
Dacă tot e vremea întrebărilor, hai să-mi pun și eu o întrebare: ce naiba mai vrei, fraiere, de la o „societate” atât de sănătoasă?