Amintiri din Bucureştii de altădată

XPwFquW Amintiri din Bucureştii de altădată

Intr-un precedent articol precizam ca prima intalnire a mea cu Bucurestii a fost cu zeci de ani in urma, atunci, pe 4 aprilie 1944, chiar in ziua celui mai dezastros bombardament al trupelor aliate (anglo-americane) din cel de al 2-lea Razboi Mondial. Aveam doar 6 ani dar acea zi de groaza mi-a ramas pe veci in amintire. Firesc, in anii ce-au trecut, au mai urmat si alte amintiri. Acum insa, la varsta senectutii, am avut o frumoasă surpriză să găsesc pe youtube un documentar ceva mai vechi, produs de TVR, despre ceea ce-a fost odată, cartierul Uranus, zona de care eram legat sentimental. Documentarul „Memorialul Bucureștilor” e împărțit în 8 episoade și a fost realizat în anul 2000 de Lucia Hossu Longin. Eu nu știam până azi de existența lui, așa că surpriza a fost cu atât mai mare. Asadar, vă pun pentru inceput si total intamplator, doar episodul 5: „Povestea unui cartier spulberat – Uranus”, dar vă recomand cu aceeasi căldură și restul episoadelor pe care vi le voi oferi in proximile articole. Deocamdata, vă invit la film și vă urez vizionare plăcută!…


Pe vremuri, atunci, in anii tineretii, cand coboram din Uranus pe lângă biserica Spirea Veche, pe strada Cazărmii, ajungeam la intersecția cu strada Bateriilor.
Acolo, la numărul 41, se găsea Biserica Albă Postăvari, a doua biserică ca vechime din București (Biserica Bucur fiind considerată cea mai veche din oraș) . Biserica a fost ultima demolată dintre cele trei situate pe actualul amplasament al Casei Poporului.

2 foto 7 e1298829102232 Amintiri din Bucureştii de altădată

Despre vechea biserica din mahalaua Postăvarilor se vorbește într-un act emis la 8 aprilie 1558 de către Petru cel Tânăr (1546 – 1569) . Ea a fost ridicată de Jupâneasa Caplea, soţia marelui Postelnic Stoica Ghiorma, pe locul unei mai vechi mânăstiri care exista aici de la 1433. Legenda spune că Mihai Viteazul, trebuia să fie decapitat, iar în drumul său spre eșafodul din Curtea Veche, a cerut să fie lăsat să se roage la această biserică. Aici era icoana Sfântului Nicolae la care Mihai s-a rugat preț de câteva minute. După cum se știe, Mihai nu a mai fost decapitat, binecunoscut fiind episodul cu gâdele care n-a putut să-l omoare, aruncând securea înfiorat de privirea domnitorului. Acest lucru a fost pus pe seama unei minuni făcute de icoana Sfântului Nicolae. (eventual poza) Dupa ani de grele incercari, biserica Alba-Postavaria fost decuplată de la apă, curent și gaze încă din 1981. Ultima slujbă s-a ținut la 25 februarie 1984. Avea să dispară pentru totdeauna sub lama buldozerolor ceaușiste la data de 18 martie 1984, fiind una din ultimele clădiri din zonă rămase în picioare printre mormanele de moloz. La acea dată nu mai exista nici Dealul Arsenalului, la poalele căruia a stat mai bine de 400 de ani. Mobilierul bisericii, împreună cu obiectele de cult, catapeteasma sculptată în lemn de tei, cu icoane pictate în tinereţe de pictorul N. Grigorescu, candelabrul principal, lucrat de către Nicolae Faur din Brăneşti, cărţi bisericeşti din secolul al 17-18-lea au fost cedate Bisericii Sf. Mihail şi Gavril din Popeşti-Leordeni, reconstruită după cutremurul din 1977. Tot la această biserică a fost dus şi unul dintre clopotele bisericii Postăvari. Icoana „făcătoare de minuni” a Sf. Nicolae a fost cedată Muzeului Mânăstirii Antim.
După ce am făcut o scurtă si necesara istorie a bisericii Spirea Veche, vom zăbovi putin si asupra celui de-al doilea lăcaș de cult sacrificat pentru a face loc Casei Republicii (actualul Palat al Parlamentului) . Este vorba despre biserica Izvor (pe numele ei întreg Izvorul Tămăduirii) . Aceasta Biserica se afla pe strada Puțul cu Apă Rece la numărul 74. În imediata ei vecinătate se găseau stadionul Republicii (ANEF) și fabrica de pâine „Otto Gagel”, celebru cuptor de pâine din perioada interbelică. Această stradă, în arc de cerc, cobora din strada Uranus spre Izvor. A fost una dintre cele mai pitorești străzi pe care le-a avut Capitala. Tot aici se afla și celebra „Scăricică”, celebra stradă abruptă care lega străzile Maior Ene și Puțul cu Apă Rece. Nostalgic sau ba, nu poti decat sa spui: o, tempora!


Biserica “Izvorul Tămăduirii” a căzut pradă buldozerelor comuniste în anul 1984, mai precis între 4-6 august. Ultimul preot paroh a fost Silviu Stănculescu. Din biserică s-au mai păstrat catapeteasma din lemn, sculptată şi aurită, precum şi icoana de hram, lucrată în argint, care au fost dăruite bisericii din Vălenii de Munte. După unele surse altarul fostei biserici s-ar afla îngropat în partea de N-V a Casei Poporului, de-a lungul gardului dinspre strada Izvor, la intersecţia cu Strada B. P. Haşdeu.
Ne vom opri aici. In episoadele urmatoare vom avea prilejul sa ne reamintim impreuna si despre alte locuri si bastimente ale Bucurestilor din anii de demult…
(sursa principala: „Istoria Bucureștiului prin bisericile sale” de Dan Toma Dulciu)

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Guest Post ]
Tagged with: [ , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

16 comentarii la “Amintiri din Bucureştii de altădată”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 12 iulie 2020, 16:33   [#1]

    M-ai ucis, Marcele, cu acest articol. Credeam că scrii din amintiri, dar văd că scrii „pe surse”.

  • marc
    ... a scris la 12 iulie 2020, 17:56   [#2]

    Dragul meu,la orice amintire ,mai cu seama la cele de zeci si zeci de ani,iti mai trebuie si o sursa de documentare,altfel n-ai cum oricat de bine ai sta cu memoria!Fara a recunoaste asta,fie ca dai rateuri ,fie ca -in lipsa mentiunii-inclini spre o eventuala plagiere,nu?Ma bucura insa faptul ca ma urmaresti cu insistenta ,dar daca te…ucid ,n-o mai fa,.In fond,n-ai nimic de pierdut….P.S.Tu,la o adica,folosesti youtube filmate de tine?!Eu,nu.Ma folosesc de surse.Si apoi,tu care scrii PERFECT ,inca n-ai aflat ca deobicei cartile se scriu din ..carti?!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 12 iulie 2020, 18:18   [#3]

    Amintirile nu au nevoie de „surse de documentare”, Marc. Sunt pur și simplu amintiri…

  • marc
    ... a scris la 13 iulie 2020, 17:42   [#4]

    Cu sau fara documente,despre amintiri si viata se pot scrie multe,multe.Chiar si zeci de carti sau un singur cuvant:TRECE! Asa ca,amice Francisc,fa-o sa treaca frumos!Lasa pentru altadata…..pasiunea de a tot gasi chichite.Daca nu poti,macar incearca si totul va fi frumos….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 iulie 2020, 18:24   [#5]

    Chiar crezi că pasiunea mea e de a găsi „chichițe” în amintirile tale, Marc? Hai să fim serioși, prietene! Sau să încercăm a fi…

    Bucureștii de altădată există doar în amintirile unor nostalgici ca tine. Bucureștiul de azi e un talmeș-balmeș de indivizi veniți din toate colțurile țării, ce cred că trăitul în capitală le dă dreptul să se creadă „capitaliști” (nu e prea potrivit jocul meu de cuvinte, dar n-am găsit altul; se vede treaba că încă o bere sau două nu au ce strica).

    Ca să avem ce discuta, iată o parte dintre „personalitățile politice” care și-au așezat curul în scaunul primăriei Capitalei: Halaicu, Ciorbea, Lis, Băsescu, Videanu, Oprescu, Firea.

    Crezi că putem găsi subiectul discuției? Eu nu, cel puțin la ora asta…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 iulie 2020, 18:43   [#6]

    Mai e o știre nebăgată prea mult în seamă: tovarășul Ponta a rămas fără titlul de doctor dobândit prin plagiat. A fost nevoie de 8 ani pentru ca această decizie să fie definitivă…

    Și mai e una: impozitarea pensiilor speciale se amână până la 30 septembrie, căci„onorata” Curte Constituțională încă nu a primit rapoartele celor cu musca pe căciulă și, prin urmare, nu are cum să-și de-a cu părerea, mai ales că 7 dintre cei 9 judecători încasează beneficiile.

    În ce țară trăim, prieteni? Să fie aia pentru care au murit „fraierii” în 1989?

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 iulie 2020, 19:29   [#7]

    Hai să fac un rezumat…

    (despre cum poți înghesui trei decenii în două alineate)

    „Ăia” ieșiți pe străzi în 1989 au fost împușcați. Nu chiar toți, doar unii. Cei rămași în viață au zis că lustrația e necesară și nu strică. Ceilalți, ascunși pe sub paturi, nu au fost de acord dar au fost majoritari, din păcate.

    Și uite-așa s-a născut „democrația asta originală și sănătoasă” în care hoții fac legi și bandiții îl păzesc…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 iulie 2020, 20:33   [#8]

    Cine crezi că mai e interesat de amintirile unui bătrân ca tine, prietene Marc?

    Lumea în care ai trăit a apus, amice!…Tinerii prezentului nu sunt interesați de trecut. Pentru ei doar prezentul contează.

    Habar n-au ce îi așteaptă în viitor…

  • marc
    ... a scris la 15 iulie 2020, 21:02   [#9]

    Pe mine nu ma intereseaza interesul nimănui.Scriu si voi scrie pt. mine,pt sufletul meu.Am acest drept,nu?Te întreb totusi:tu crezi ca cele scrise(Si repetate) de tine sunt de mare interes?!Oamenii,tineri sau bătrâni ca mine sunt arhi satului de politica si…bere!Cat priveste Capitala(Nu,capitala),abtina-te!Si cu veșnică zâzanie, ca in fond nu avem nimic de împărțit,nu?Sanatate,Francisc!

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 15 iulie 2020, 21:42   [#10]

    Ai dreptul să scrii orice, prietene Marc. „Democrația” garantează acest drept, ca să nu mai spun de etate. Durerea mea e că „bătrânii” ca tine și „tinerii” ca mine vorbesc în pustiu.

    Greșești când spui că nu avem nimic de împărțit… Chiar crezi că toți anii ăștia în care ne-am dat cu părerile pe acest blog, de multe ori în contradictoriu, au fost în zadar?

    Sănătate, multă sănătate îți doresc și eu, prietene Marc!

  • marc
    ... a scris la 16 iulie 2020, 18:23   [#11]

    Da,ne-am dat si ne dam cu parerea,dar in zadar!Doar asa pt un amor propriu pt ca,nimeni nu mai indrazneste sa-si riste buna intentie de a scrie sau comenta.Daca o face si,eventual(ca tot omu’) mai si greseste,matale le-ai terminat imediat:ba ca-i prost si agramat,ba ca-i batran si…terminat,ori ca nu prea stie injuraturi sau vorbe de ocara si atunci,omu’ se cara!Eu,octogenaru’,te asigur prietene drag,ca inca n-am de gand sa ma car.Te rog insa nu-mi mai aminti ca-s batran,nu de alta dar o stiu.O stiu si o simt,insa-cum vezi-rezist. Atator… intimperii!Nici macar Covidul n-a reusit inca sa ma doboare.Poate doar vorbele si ,,aprecierile” matale….

  • marc
    ... a scris la 16 iulie 2020, 18:26   [#12]

    E cam de rasul curcilor dar,din pacate,asa-i!Trecem noi si peste asta,nu?Ce naiba,doar suntem barbati.Unul,batran,altu-n devenire….

  • marc
    ... a scris la 16 iulie 2020, 20:53   [#13]

    Altceva oare se mai poate?!Somam din nou?!!

  • marc
    ... a scris la 17 iulie 2020, 11:22   [#14]

    Asadar,o data pe saptamana….

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 18 iulie 2020, 12:42   [#15]

    Îmi pare rău că „aprecierile” nu au reușit să te convingă de bunele mele intenții, Marc. Așa-s eu, mai „acid” în păreri…

    Îmi asum „vina” că alung cititorii de pe blog și sper că Dan îmi va ierta rătăcirea.

    Între noi fie vorba, Marcele, câți cititori și-au dat cu părerea pe-aici în ultimii doi-trei ani? Până și domnul EU (cu toate adăugirile) a renunțat la „schimbul” de comentarii…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 18 iulie 2020, 14:00   [#16]

    Nici nu e de mirare, fiindcă e unul pe-aici (Francisc întâiul se numește) care „omoară” orice dialog…

    Deșteptu’ ăsta se crede buricu’ pământului atunci când soarbe vreo două perechi de Timișorene. Lăsați-l în plata Domnului și în spumele berii, că vorbește pe nas. La ce „democrație”și „meritocrație” visați, stimați concetățeni? Încă nu v-ați „prins” că puterea poporului e o farsă? „Poporul” își „manifestă” puterea prin reprezentanți, adică prin „aleși”. Iar ăștia, odată aleși, știu să își impună regulile…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?