Amintiri (stupide) din anii comunismului

Din câte am aflat, dl-ui Dan, administratorul unic al blogului din proprietatea sa, nu-i prea plac articolele cu tentă politică! De altfel nici eu nu mă prea omor după așa ceva! Și cred că și alții ca mine și ca dl. Dan. E și firesc, spun eu, ținând cont că de la o vreme, la noi, în România, politica-i acum o… modă, abordată și comentată de mai tot românul, implicat sau nu în fenomen. Tocmai de aceea încerc să fac precizarea că tematic (subiectul) pe care-l voi aborda în cele ce urmează deși, la o prima vedere, ar părea că tocmai de politică-i vorba(!), pe parcurs vă veți convinge că nu-i deloc așa! Din contra. E doar o amintire pe care, credeți-mă, nici n-am vrut să mi-o mai reamintesc!

Dar, foiletând în zilele trecute un mai vechi album foto, plin de… amintiri din anii debutului meu în jurnalistică, cu nostalgia acelui însemnat moment (acum doar istorie) din propria-mi carieră profesională, m-am decis totuși s-o detaliez, împărtășindu-vă (atât cât este posibil) câte ceva din ceea ce mi s-a întâmplat: o stupiditate în fond și-n esență, ba chiar ceva spre hazliu dacă o raportăm la prezent, din păcate însă, atunci, în acele vremuri ale “socialismului a tot biruitor” era considerată… de mare importantă. Decisivă chiar pentru un tânăr “slujbaș al partidului“, cum erau considerați atunci, gazetarii!…

ieMKCnd Amintiri (stupide) din anii comunismului

Așadar, eram in acei ani, prin 1968, proaspăt încadrat ca redactor-stagiar, taman la secția… “Viață de partid“(!), la ziarul nou înființat (odată cu județele) “Ceahlăul”, oficiosul Comitetului județean Neamț al PCR. Un colectiv relativ tânăr, format în bună parte, de câțiva activiști și slugoi ai partidului-stat, dar și dintr-o “mână” de tineri talentați, absolvenți ai unor diferite facultăți de învățământ superior.
Atmosfera tipic comunistă dar si cu evidente tendințe cazone, impunea, ca un imperativ, cunoașterea în amănunt a directivelor și programelor elaborate de acele megalomanice Congrese ale PCR-ului cât și respectarea cu strictețe a unor, așa zise “norme de morală comunistă“.

Mai precizez că în acei ani (cei mai vârstnici dintre eventualii cititori ai prezentului articol, poate că-și amintesc), în țară noastră, RSR, cu… “împușcatul” la putere, se manifestase, dar pt. puțin timp, o oarecare destindere și înviorare mai ales sub aspect social-economic. Prin magazine se găseau ușor fel de fel de mărfuri, fie alimentare sau de alte utilități și destinații. Era, să spun așa, ca o liniște înaintea unei apropiate furtuni care, după nu prea mulți ani a și venit: scumpiri excesive, cumplite, urmate de o criză ce, cu timpul, s-a cronicizat, dar și greu de suportat, în toate sferele vieții de zi cu zi.

De acea mică și scurtă relaxare, am zis să profit și eu. Drept urmare am… îndrăznit să-mi cumpăr o banală cămășă în dungi, provenită pare-mi-se de prin Cehoslovacia și purtată (cum e și acum) pe dinafară, nu în pantaloni. Atât mi-a fost! Secretarul cu propaganda de la Comitetul județean PCR (un oarecare carierist C. Potanga, ajuns în timp și adjunct al Secției de profil din CC al PCR!) m-a văzut de pe ferastra sediului, situat (strategic!) chiar vis a vis de Redacția ziarului “Ceahlăul“. M-a văzut, sigur nu eram pe gustul și mentalitatea sa și, vigilent, nevoie mare, l-a sunat pe redactorul șef ordonându-i să facă urgent(?!) o ședință de partid în care să mă critice “cu voință proletară” pentru… “atitudine malagambistă” (?!) și, implicit, abatere de la “morala comunistă“!
Zis și făcut! Ce a urmat, vă imaginați probabil! Așa că, nu după multă vreme, am fost nevoit să mă transfer la un alt ziar, dintr-un alt județ, după care, în urma unui concurs, am ajuns la Radioteleviziunea Română de unde am ieșit, după cca 25 de ani, la pensie…

Am exagerat, poate, cu prea lunga-mi istorioară, nu de dragul amintirior. Ci pentru a evidenția și demonstra celor mai tineri (dar nu numai) din cele inserate, care era situația, cât și exagerările și stupiditatea multor concepții, metode și procedee în anii regimului de tristă amintire.
Nu pot să închei însă, înainte de a vă mai spune, ca o sinceră părere că, din păcâte (sau, mai știi?!, obișnuință!), câteva “minuni” din amintirile de atunci, au devenit, spontan (oare?) acum, în unele domenii, realități ale anilor și zilelor noastre! Dacă greșesc, vă rog să-mi spuneți!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

6 comentarii la “Amintiri (stupide) din anii comunismului”

  • ... a scris la 2 septembrie 2018, 14:48   [#1]

    Domnule Marc, mi-ar place să discutăm despre concedii, despre locuri frumoase din lumea asta, despre cât de fericiţi sunt românii şi ce bine o duc. Din păcate felul în care a “evoluat” România în ultimii 28 de ani ne obligă să discutăm despre politică… sau şi despre politică.
    Dacă guvernanţii şi-ar face treaba şi ar fi corecţi, n-am prea avea motive să discutăm despre politică. Dar nici treaba nu şi-o fac şi nici corecţi nu sunt, motiv pentru care suntem obligaţi să recurgem la acest act de “jurnalism cetăţenesc”, liber (încă!), respectiv bloggingul, pentru a-i sensibiliza şi pe alţii care din nepricepere, lipsă de educaţie şi cultură ori pur şi simplu din nepăsare, sunt dispuşi să închidă ochii şi să accepte orice mârlănie din partea guvernelor…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 2 septembrie 2018, 15:15   [#2]

    Am citit articolul de două ori și tot nu am găsit „tenta politică” ce îi displace lui Dan, domnule Ciubotaru.

    Amintirile dumneavoastră (făcute publice pe acest blog) pot fi un real ajutor pentru tinerimea de azi (mă refer la tinerii care înțeleg ce citesc).

    Vârsta pe care o aveți nu-mi permite să vă contrazic. Știți vorba populară „cine nu are bătrâni, să-și cumpere”. Adorm în fiecare seară chinuit de o mare enigmă: oare cine să fie cumpărătorii, când în lumea prezentului bătrânii sunt o povară?

    Trăim într-o lume ce își reneagă trecutul și nu a învățat încă să-și clădească viitorul, domnule Marc. Suntem prizonierii propriei noastre vieți…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 2 septembrie 2018, 15:41   [#3]

    Dacă guvernanții și-ar face treaba”… Ce iluzie, domnule Dan! Și să mai fie și corecți, i-auzi!

    Despre ce am mai „bloggeri”? Viața noastră ar deveni un mare plictis. Sahara ar deveni minusculă în comparație cu deșertul vieții noastre.

    Devine evident că prea multe beri strică. Mai destup una și las comentariile pe mâine…

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 2 septembrie 2018, 17:11   [#4]

    Ca să vezi ce chestie: abia acum m-am prins că e-ul de la „etupide” era de fapt un s. Adică a se citi „stupide”…

  • ... a scris la 2 septembrie 2018, 17:27   [#5]

    Corectat…

Trackbacks

  1. Eseu despre… bătrâneţe

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »