Amintiri din… amintiri

amintiri copilarie childhood Amintiri din... amintiri

Vă mai reamintiți de filmul Elisabetei Bostan, de prin anii ‘960, de acea ecranizare a povestirilor lui Ion Creangă reunite sub celebrul titlu “Amintiri din copilărie“?! Sunt mai mult decât convins, că da. Atunci, Elisabeta Bostan a dat viață, celor mai minunate pagini ale literaturii românesti pentru copii. Într-o seară de Ajun, în bojdeuca lui din cartierul Țicău al Iașilor, Ion Creangă, interpretat de marele actor Ștefan Ciubotarasu își amintește cu duioasă nostalgie de copilăria sa petrecută în Humulești, de poznele și aventurile sale, atribuite personajului Nica a lui Ștefan a Petrei Ciubotariul, interpretat de Ion Bocancea, “actorul “din Bicaz care l-a întruchipat într-o manieră fermecătoare pe Ion Creangă în celebrele “Amintiri”!
Elisabeta Bostan a ținut cu dinadinsul să aducă pe ecran figura lui Creangă însusi, a scriitorului surprins tocmai în activitatea de a-și scrie Amintirile, cu… o pană de gîsca!

Dar știți unde s-a filmat acest minunat film? Am să încerc să va povestesc eu, cel care în acei ani era un tânăr revenit pe locurile proprii copilării, într-un concediu de odihnă! Eu, de felul meu, sunt moldovean, m-am născut nu departe de Humulești, și de multă vreme, încă din anii de școală, mă simțeam atras de năzdrăvăniile lui Creangă, chiar dacă în acele timpuri dominante erau doar “minunile” copiilor din “Marea țară de la Răsărit”!

În fine, să revenim însă la subiect. O parte din filmul “Amintiri din copilărie” a fost filmat în acei ani la Iași. Prin Târg (e vorba de Tg. Neamț) se tot vorbea “că o echipa de la cinematografie, din București” se află pe la Casa Creangă “și filmează”. Poate ceva exterioare, presupuneam. Ceea ce s-a și adeverit. Pentru că o parte a acelei echipe începuse să colinde de zor tarâmul pe unde trecuse marele Creangă. De la Târgu Neamț la Mănăstirea Neamțului, de la Văratec la Agapia, apoi pe toată Valea Bistriței, nu le mai ajungeau cărările și dumbrăvile. Înserau pe la săteni, fără grabă, în mare tihna, întorcând ornicul cu aproape o sută de ani în urmă… Știți sau bănuiți ce căutau? Lumina, lumina din copilăria lui nemaipomenită. Acel unic evantai al curcubeului revărsat deasupra Ozanei cea limpede curgătoare, razele care sagetau văzduhul Humulestiului în lungile zile de vara, parfumul cireșelor coapte din livada mătușii Măriuca, cântecul din zori al cucului armenesc. Creangă, spunea George Călinescu, povestește copilăria copilului universal…

După mult umblet, spre înserat, rupți de oboseală, trăgeau în gazdă la un humulestean cu o odaie scundă, podită cu lut, lampa de gaz, masă șchioapă și aromă alivencilor ce le-au fost sfătuitori de nădejde. Erau în ținutul lui Creangă, la el în ospeție și, ca să nu-i tulbure cu zgomotul și zarva memoria, să nu clintească nimic din ce se păstrase, au hotarât că-i mai bine să refacă totul pe… platoul de filmare! Să construiască cu aceeași pasiune o căsuța aidoma cu cea a părinților lui. Porniseră de fapt pe un drum al minunilor în căutarea lui Creangă copil și Creangă matur! Pe Nicaa Petrei Ciubotariul l-au căutat prin sate, chemând la „vedere” mii de copii ai plaiului moldovean. Zile în șir, sub ochii multor curioși, i-au tot privit, i-au tot ales. Pe Creangă, copil nazdavan, l-au găsit în persoana lui Ionică Bocancea, un tinerel de prin zona Bicazului. Pentru scriitorul junimist, Creangă, au luat chipul și asemănarea actorului Ștefan Ciubotarasu.

Același lucru l-au făcut și cu drumurile maturității povestitorului: Iașul și Mahalaua Ticaului. A trebuit să-și depășească propria limita omenească pentru a-l putea întelege, în adâncul adâncurilor lor, pe marele povestitor. Pentru care, cum spuneam, au bătut, la propriu, pas cu pas, mai toate locurile. Pe parcursul realizării filmului, “echipa de la cinematografie”, cum i se spunea, a avut câteva „puncte de sprijin”. Unul dintre ele a fost omul simplu, sateanul humulestean. Poate nu va vine a crede, dar absolut toți cunoșteau câte o „părticică” din „amintiri” păstrate în timp și le aduceau amănunte despre familia lui Ion Torcalau, despre mama, tată, frați, surori și chiar despre pupăza din tei. Cu generozitate și discreție, ei, sătenii le-au sărit mereu în ajutor. Cu câteva zile înainte de filmare, regizorul, operatorii, toți cei din echipa devenită arhi cunoscută, s-au dus din sat în sat, am bătut din poartă în poartă și au explicat fiecăruia, ce vor să facă și cam ce le-ar trebui pentru a dobândi, înregistrat pe pelicula, un târg adevărat ca pe vremea când bunicul David venea tocmai de la Pipirig să cumpere câte cele trebuincioase într-o gospodărie.

În ziua hotarâta, pe Valea Ozanei, sute de țărani îmbracati în costume tradiționale, cu cai și căruțe, s-au înfiintat dis-de-dimineață să ajute echipa de filmare să recompună târgul unde Nica al lui Ștefan a Petrei încerca să vânda „cucul armenesc” drept găinușă! Un asemenea târg, cum e cel de la Tg-Neamț, nu se poate încheia fără o pățanie…Regizoarea a aflat chiar in dimineața filmării că… pupezele nu știu să trăiască în captivitate și că din toate păsările, câte le adunaseră „ ca recuzita”, nu mai era în viață nici una! Dar, ca la un semnal, când disperarea începuse a cuprinde pe toți, au apărut zeci de „Naici” cu câte un cuc armenesc la subsuoară, pasăre găbuită în graba mare prin cine știe ce tei scorburos. Multe sunt, cum ar spune Creangă „ dragă moșului și dragă babei”, întâmplările!

Filmările, cum va spunea (și cum le și aflam prin… sursele noastre!) au fost, în bună parte, atât pe la Iași cât și-n studiou, dar și la Humulești (mai mult, exterioarele). Peste tot, curioșii se napadisera de-a dreptul, cocoțați unde te așteptai mai puțîn, numai că să vada (vedem) cam ce se întâmplă pe acolo. Cât s-ar părea de necrezut, filmările din interior nu s-au făcut la Casă Creangă din Humulești ci, într-o încăpere special amenajată la… Blebea, o suburbie a Târgului. Să va mai spun acum că, după terminarea intregilor “Amintiri”s-a anunțat, cu-n fel de porta-voce prin toate străzile, că va urma premiera. Mulți targoveti dar în special humulestenii, nerăbdători să vadă cam ce a ieșit, s-au îmbrăcât în haine de sărbătoare și au umplut până la refuz sala devenită neincaptoare. Asta a determinat pe organizatori să aibă întâietate bătrânii și frunasii localității. Au rulat trei, patru spectacole de dimineață pâna seară! În finalul filmului, dacă va mai amintiți, se sugerea moartea neântrecutului povestitor. O lumânare se stinge, pâlpâind ușor și Creangă își așează, ca să nu-l mai ridice niciodată capul, pe masă. După vizionare, s-a aprins lumina în sala și toți spectatorii au rămas nemișcăți pe locuri, fără să schițeze nici cel mai mic gest. Nici aplauze, nimic. Deodată, solemn, s-a ridicat în picioare un batrân (parcă-l și vad!), și-a scos cusma cu un gest respectuos și a murmurat: “Odihnească-se în pace!” Ca la un semn, întreaga sala i-a repetat gestul…

Nu după mult timp (eu plecasem deja, concediul se sfârșise) am mai aflat că, “iubiții conducători”, N. Ceaușescu și To’arasa, însoțiți de Gh. Maurer, în vizită de lucru (așa se numea) prin Neamț, s-au oprit și la Câșa lui Creangă, unde li s-a proiectat și filmul cu amintirile neintrecutului povestitor. “Celui mai iubit… “nu ia prea plăcut. Tovarășa, a cam tăcut. Maurer a fost ceva mai interesat și oarecum impresionat, atât de jocul artiștilor cât și de realizarea “foarte frumoasă” (cum a catalogat-o fostul premier) a întregului film. Nu mai vorbesc de măsurile draconice de securitate ce s-au luat pe acolo, cât și-n alte locuri vizitate de “cei mai iubiți și stimați fii ai poporului”!…

Aminteam ceva mai sus că în rolul lui Nica a lui Ștefan a Petrei a fost ales, din douăsprezece mii de candidați (!) Ion Bocancea, un copil de prin părțile Bicazului. Baniuti sau poate ca știți câți ani are-n prerzent? Merge spre… 70! Tată a trei copii: doi flăcăi și o fată. E și bunic! Trăiește acum în Caraș Severin, la Reșița (unde s-a și căsătorit prin ‘976) și este fericit de realizările propriilor copii. “Nepoțica o am de la făta mea, care-i medic într-o localitate de lânga Herculane. Ioana este sufletul meu. Mi-au dat lacrimile, dar sunt lacrimi de bucurie. Devin emotiv când vorbesc despre părinți, despre copii…”, declara, deunăzi, presei, copilul minune din “Amintiri”. De mai multă vreme “lucrează” la o carte de memorii. Iubește mașinile și urăște politica. “Vreau să mor împacat că am făcut și eu ceva pe lumea asta. Din când în când, mă mai uit la filmul în care-am jucat. Singur, în fața televizorului, rad și eu de mine! Parcă nu-mi vine să cred cu câta naturalețe am tradus în fapte ceea ce a scris Ion Creangă. Nici nu-mi vine să cred că au trecut peste 50 de ani de când a avut loc lansarea filmului. Aș vrea și acum, la vârsta pe care o am, să mai fiu copil, dar nu mai pot. Mă uit la film, dar să știți că în sufletul meu tot așa am rămas. În mine, bate mereu o inima de copil“, se destăinuia reporterilor, Ion Bocancea, unul dintre cei mai populari copii-vedetă la timpul respectiv, recompensat cu mari premii internaționale și căruia succesul nu i-a luat mințile…

Fără a-l imita, va destăinui și eu (și tot la varsta pe care o am ) că tare-aș dori să mai fiu acum acel tânăr din anii ‘960! Măcar să mă transpun, pentru câteva momente, în acele zile de vara când, alături de alți curioși, urmăream cam tot ce se-ntâmpla pe acolo, prin locurile unde se “turna” (u) “Amintirile”. Dar haideți acum să revedem filmul!…



Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)

Categorie articol [ Filme, Guest Post ]
Tagged with: [ , , , ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

3 comentarii la “Amintiri din… amintiri”

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 martie 2019, 20:09   [#1]

    Amintirile sunt întotdeauna frumoase, Marc. Știi de ce? Pentru că ele reprezintă viața noastră, indiferent de vremurile în care am trăit. Nostalgia copilăriei o are fiecare dintre noi.

    Te-ai întrebat, măcar o singură dată, câți dintre „școlerii” prezentului au citit „amintirile din copilărie” ale lui Creangă? Trăim într-o societate (modernă cică!) căreia nu-i pasă de trecut. „Boșorogii” nu au decât să-ți depene amintirile…

    Întrebarea e: cum putem construi viitorul dacă nu înțelegem trecutul?

  • Francisc întâiul
    ... a scris la 27 martie 2019, 20:44   [#2]

    „să-și depene amintirile”, voiam să scriu…

  • marcc
    ... a scris la 27 martie 2019, 20:48   [#3]

    Noi, “bosorogii” l-am inteles si-l intelegem, mai greu insa pt tinerii de azi!. De cum ne vad ei pe noi, am mai spus-o si promit s-o mai spun (cu riscul de a plictisi) intr-un proxim articol…

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?