De peste un sfert de secol, ne-am dobândit libertatea mult visată! Acum, ce facem cu ea?!

Ne batem joc! Nu numai cei ajunşi să ne conducă (prin naivitatea noastră, votându-i!), ci deopotrivă, noi, toţi! Noi, cei care atunci, în Decembrie 1989 am ieşit în stradă cu fireşti şi legitime speranţe de mai bine, de libertate deplină. Am cucerit-o, o avem! Şi?

Ei, aici este buba! Pentru că în toţi aceşti ani, în locul unei unităţi dispărute, au apărut dihonia, corupţia, ura şi nemernicia, setea de îmbogăţire cât mai rapidă, rapacitatea, nesocotirea legilor şi alte asemenea dovezi ale descompunerii morale şi umane! Amintiţi-vă doar, între altele, de zilele şi scenele sălbatice, apocaliptice, ale Mineriadei din 13-15 Iunie 1990, de invazia acelor hoarde minereşti (cu securişti deghizaţi) aduse în Capitala tocmai de cei pe care-i votaserăm cu dezinvoltură, doar cu puţine zile în urmă!
A păţit careva ceva, pentru ce s-a întâmplat?! Mă îndoiesc!

Ce a urmat? Se ştie: o adevărată brambureală naţională, prin instalarea la vârf a unor personaje incompetente, dubioase, cu adânci rădăcini în vechiul regim comunist, fără merite deosebite, dar cu un inventar de isprăvi departe de a le justifica, într-un fel sau altul, ascensiunea fulminantă, “şefia” cu care au fost investiţi!

Multe asemenea personaje mai pot fi întâlnite şi acum, în diferite locuri şi posturi călduţe, de la toate nivelurile, care, până una-alta, le asigură – în virtutea unor legi tot de ele (adică de personajele amintite) votate – liniştea şi traiul de huzur!
Singurul lor “merit”: mediatizarea în exces, pe toate canalele mass-mediei (unele cu vădite reminiscenţe din anii “Epocii de Aur”) şi cultivarea spiritului şmecheresc de “a te descurca” în… “interesul naţional”!
Dealtfel se ştie că orice revoluţie este pornită de către… naivi. Continuată de impostori şi exploatată de escroci!

În asemenea împrejurări, pas cu pas (vorba D-lui Preşedinte, Iohanis!), aproape tot ce era trainic în economia ţării, a început să se distrugă, să dispară! Mari combinate industriale şi agrare, edificii, baze cultural-sportive, exploatări miniere, nave fluviale şi maritime etc, etc, toate s-au… evaporat, fie prin mult trâmbiţata privatizare (pe alocuri, furt la drumul mare!), fie prin indolenţă şi nepăsare, dar mai ales prin efectele “miraculoase” ale corupţiei (aproape generalizată)! Toate acestea sub oblăduirea unor indivizi pătrunşi în viaţa politică a ţării, a unor aşa zişi “lideri”, mulţi cu o bogată zestre penală şi cu mult talent sforăitor, ajunşi prin merite numai de ei ştiute, în fruntea unui partid!
Aşadar, nu este de mirare ca şi-n prezent, pe fondul unei libertăţi depline, cum o cataloghează unii, fiecare face cum şi ce vrea. Cum îl duce capul!

Într-un asemenea climat, aflăm, fără se vrem, de tot mai multe crime, comise chiar şi de către minori, tâlhării şi sinucideri, violuri. Multe asemenea isprăvi rămân, din inerţie sau interes, nepedepsite!
Vedem şi simţim pe propria piele, cât de grave sunt suferinţele sistemului medico-sanitar, cum se tot “reformează” învăţământul şi mai ales educaţia, asistăm pasivi la degradarea multor zone şi unităţi turistice (unele staţiuni cu renume şi deosebit de căutate cu ceva ani în urmă, fie c-au dispărut printr-o degradare totală, fie că-s în curs de iminentă dispariţie: Voineasa, Govora, Rancs, ş.a.m.d), cultural-sportive şi educative, cât şi de agrement.
Sau, ne întrebam stupefiaţi: până unde şi ce-i cu atâta evaziune fiscală, în multe, foarte multe locuri, fără ca cineva (oare cine?!) să ia, cum se mai spune, “taurul de coarne”?!

Viaţa-i tot mai scurtă. Firesc, ne grăbim s-o trăim. Dar, nu aşa! Într-o libertate deloc înţeleasă, ba mai mult, “motivată” drept fenomen de… dezinhibiţie umană!?
Se pare însă ca-n prezent, noi, muritorii de rând, eterna masă de manevră a potentaţilor vremii, nu mai avem nici dispoziţia şi nici motivele să privim retrospectiv. Nici măcar puterea şi cheful de a ne mai mira şi întreba: în ce loc, în ce ţară normală de pe planeta asta, un condamnat penal poate să acceadă şi să dăinuie în fruntea unui partid politic?! Ba, mai mult, şi cu afişate gânduri de viitoare mărire!?

Mergem totuşi înainte, cu libertatea aleasă. Cea a “omului modern”! Timpul, ireversibil, a fost (cu acceptul nostru) irosit.
Peste cca trei luni de zile, la Alegerile Parlamentare din 11 Decembrie, avem însă o nouă şansă de a opta sau nu, pentru un destin ceva mai aproape de nivelul Europei moderne. S-o folosim aşa cum trebuie. Gândit şi fără patimă… Dar, mai ales, fără balastul moştenit (şi din pacte, încă prezent la mulţi, foarte mulţi concetăţeni!) de la vechiul regim. De la regimul comunist, cel care, zeci de ani, ne-a privat de orice libertate!…

P.S.: Permiteţi-mi, vă rog, o scurtă adăugire. O adăugire referitoare le evenimentul istoric ce ne-a facilitat libertatea.
Mult timp, ne-am tot întrebat: cine şi unde s-a tras atunci, în Decembrie 1989? Iată, un răspuns, ceva mai hazliu dar, cred, cu mult adevăr. Vorba romanului, facem haz de necaz!
Aşadar, atunci, la Revoluţie… toată lumea a tras!
Armata în… unii; Securitatea: în alţii; Justiţia: în timp; Nomenclatura: foloasele;
Iar noi, poporul: nădejde!…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)