Alegerile, durere pentru românii ce mai gândesc încă româneşte
Alegerile locale, democrația și Pontantonescu…
De câteva săptămâni citesc comentariile postate de români în spațiul virtual și mărturisesc că încep să mă îngrozesc. Constat că “Românica noastră” e împărțită în trei mari tabere: una a celor care îl susțin pe Băsescu , a doua a celor care îl contestă și a treia, foarte mică, a românilor de bun simț.
Alegerile locale din iunie au dat câștig de cauză celor din tabăra antibăsescu, reuniți sub stindardul unei alianțe numite USL, o “struțocămilă” fără vreo ideologie și vreun program de ieșire la liman. Și nu a trecut nici măcar o lună și “tovarășii” reuniți sub drapel și-au dat arama pe față.
Asist, stupefiat, la spectacolul de pe scena politică, pe care ni-l oferă susnumiții tovarăși și încerc să înțeleg de ce se întâmplă toate aceste porcării. Mă ucide constatarea că nici “după douăzeci de ani” nu suntem în stare să ne trezim… Știa tovarășul Brucan ce știa! “Stupid people” are nevoie de încă vreo douăzeci de ani ca să se deștepte…
Recunosc că acum câțiva ani , prin 2004 făceam parte din tabăra celor care îl susțineau pe Băsescu. Nu mă întrebați de ce, fiindcă știți acest lucru: Adrian Năstase și, mai apoi, Mircea Geoană erau alternativa. Recunosc că în ultimii trei ani am început să-mi fac procese de conștiință pentru alegerea mea. Dar azi, când văd ce pot alde Ponta și Antonescu, mă felicit pentru alegerea făcută în trecut. Băsescu e un înger față de cei înainte amintiți, care mai au și impertinența de a-l numi dictator!…
Partea dureroasă a îndoielilor mele este că sunt pus mereu în fața alternativei de a alege între “rău” și “mai puțin rău”, în loc de a avea “norocul” de a putea alege între “bine” și “perfect”. Meciul dintre adevăr și minciună, dreptate și impostură se joacă în aceste zile sub privirile noastre. Avem de ales între postura de spectator, mâncător de semințe și aplaudac al “fazelor spectaculoase” pe care ni le oferă jucătorii de pe scena politică, și cea de român de bun simț ce dă peste bot celor care atentează la libertatea fundamentală de a gândi.
Partea frumoasă este speranța că odată și odată adevărul aducător de bine va triumfa în fața întunericului adus de minciună și iubirea va deveni legea supremă a acestei planete. Na, că am dat-o pe filosofie…
Ca să revin la subiect: absolut toate acțiunile din ultimele zile ale celor de la USL sunt o jignire la adresa inteligenței, un viol asupra bunului simț, o sfidare a unui popor (chiar dacă “stupid people”), o nesimțire!…
Ca să fiu în ton cu moda, fac un apel la mica categorie a oamenilor de bun simț: peste o lună vom fi chemați la urne pentru a gira cu votul nostru victoria mârlăniei asupra decenței . Dacă vreți a dictatură a imposturii – votați suspendarea lui Băsescu. Dacă vreți ca România să mai aibe o șansă pentru normalitate, votați cu Băsescu. Un an și câteva luni, pardon, greșesc, vreo doi ani de mandat pentru marinar sunt suportabile față de dictatura care se prefigurează sub “conducerea ” pontanoneștilor”!…
Autor: Francisc
11 comentarii la “Alegerile, durere pentru românii ce mai gândesc încă româneşte”
Observi, domnule Dan, că suntem prea puţini pentru a schimba situaţia. Sunt prea mulţi românii ce “gândesc” altcumva decât dumneata şi cu mine. Nu îi putem acuza de prostie, nu e “democratic”. Dar nici nu putem accepta ignoranţa majorităţii…
Eu cred că responsabilitatea morală pentru a deschide ochii mulţimii, revine celor cu un nivel de cunoştinţe, cultură, experienţă, mai ridicat decât al majorităţii (ori “prostimii”, cum au mai fost numiţi în trecut)… Dacă această categorie de cetăţeni şi-ar fi “făcut treaba” mai bine, înainte de `89, România ar fi luat-o pe un cu totul alt drum -- cel al democraţiei adevărate …
Îmi asum responsabilitatea morală de deschidere a ochilor celor mulţi. Recunosc, cu mâhnire, că am eşuat în demersul meu. Prostia celor mulţi nu poate fi demontată. România e în impas: democraţia “adevărată” stă la mâna majorităţii. O majoritate ce, din păcate, e atât de ignorantă încât nu ştie ce vrea (ce prostie am putut să scriu!). O “majoritate” pentru care e mai important un kilogram de făină decât viitorul copiilor… Celălalt drum de care vorbeşti, domnule Dan, e doar o iluzie… O biată iluzie în care ne “investim” speranţele cei ca mine şi cei ca dumneata….
@Francisc ; „….mai important un Kg de făină dacât viitorul copiilor…” Ambele fac parte din viitor, în acceeași măsură.De accea ai eșuat!
Vă salut domnule Marvio,
Dumneavoastră chiar credeţi că un kil de făină (electorală) face parte din viitor? Eu nu… Şi îmi asum eşecul!
@Francisc ;
Nu cred, sunt sigur.Explicație (tip cl. I) ; dacă nu-l ai mori.Și moare și viitorul.Chestii dialectice…da` ce mai conteză…Apropo, ce-a fost mai întâi, oul sau găina?
Vă mulţumesc pentru comentariu, domnule Marvio…
Înainte de ou şi/sau găină, ca să vă răspund la enigma dumneavoastră dialectică, au fost dinozaurii. Iar cei care susţin că aceştia au dispărut, se înşeală. Dovada este chiar persoana dumneavoastră…
@Francisc ;
Hai să ne jucăm…
Așa că adaptez întrebarea răspunsului dvs. ; cine a fost mai întâi, oul sau dinozaurul ?
Recunosc, domnule Marvio, că nu prea am chef de joacă, dar hai să fie, dacă dumneata vrei. Constat că îţi arogi “descoperirea Americii” punând această întrebare. Nu vrei să fii drăguţ şi să îmi dai dumneata răspunsul?…
@Francisc ;
Răspuns la întrebare ; da.
Vă mulţumesc pentru răspuns, domnule Marvio… M-aţi lămurit! Aveam îndoieli în privinţa dispariţiei dinozaurilor. “Da”-ul dumneavoastră mi le-a spulberat: dinozaurii încă mai există. Din nefericire…