Alegeri
Trec ele și-alegerile astea…
-discuție imaginară cu un interlocutor inexistent-
De-a lungul vieții, fiecare dintre noi își paște oițele din propriul vis după cum îl ține bâta. Că lupul a dat iama la stână nu e vinovată turma, ci fiecare oiță în parte ce a behăit mulțumită că a reușit să pască porția de iarbă destinată berbecului.
Aiurelile mele cu pretenții de literatură nu ajută pe nimeni. Viața fiecăruia dintre noi e prea scurtă pentru încercarea de a arunca eșecul pe spinarea celorlalți.
O dată la 4 ani avem iluzia că ne alegem pășunea și ne „mobilizăm”. Oițele rebele încearcă să atragă turma în poiana cu iarbă grasă și nu prea reușesc. Câinii de pază latră exact cât e nevoie pentru a deturna direcția turmei.
Alegerile trec odată cu viața noastră. De multe ori facem alegeri greșite. De cele mai multe ori ne ascundem în spatele scuzei că alegerea noastră e cea corectă și cei care au greșit sunt ceilalți. Niciodată nu reușim să recunoaștem greșeala ce ne aparține (să mă scuzi, interlocutorule inexistent, pentru repetarea cuvântului greșit).
Alegerile locale de anul ăsta sunt tardive pentru mine. Ce să aleg la 50 de ani? Mă surprinde comoditatea cu care se uită fiii mei la aceste alegeri. Se complac în ideea că totul vine de la sine și (mai ales) cred că „bătrânii” ca mine nu au nimic de spus.
Trec ele și-alegerile astea (la fel ca și următoarele) și lucrurile vor rămâne în limita „normalului”. Bătrânii aidoma mie își vor vedea de paharul cu bere, iar tinerii de mingea de fotbal. Toată „lumea” va fi mulțumită vreme de 4 ani. Și încă 4×4 după aia.
Orice alegeri sunt trecătoare, la fel ca viața fiecăruia dintre noi. Credeam că pot alege, dar constat că alegerea mea e inutilă…
Dacă, întâmplător, cineva citește aceste rânduri, îl rog să nu le ia în seamă. România are nevoie acută de oameni ca Vanghelie, Mazăre sau Firea. Ce ne-am face fără ei?… Băga-mia-ș…
“Bătrânii” ca mine sunt greu de crezut, dar îndrăznesc să-i sfătuiesc pe români: votați (dracului odată!) oameni competenți. Ușor de sfătuit, aproape imposibil de ales la câtă neghină ni se oferă…
Trec ele și-alegerile astea, la fel ca viața noastră. Mai contează că alegem mereu impostura când ne-o facem cu propria mână?…
Haideți să mai sperăm o dată…
P.S.: Stimate interlocutor, chiar ești inexistent și discuția e imaginară. Totuși, ștampila e în mâna ta…
Autor: Francisc Bouda – (Guest Post)
Un comentariu la “Alegeri”
Pentru majoritatea localităţilor din România, în special în marile oraşe, cred că alegerile locale din acest an vin cu cea mai slabă ofertă în materie de candidaţi valoroşi. Nu facem nimic altceva decât să reîncălzim ciorba sleită …
Probabil cu extrem de puţine excepţii (în anumite localităţi) vedem aceiaşi oameni politici cu care ne-am … pardon, ne-au obişnuit în ultimii 25~26 de ani partidele politice. Iar asta îmi întăreşte şi mai mult convingerea că, politica este o “castă” în care oamenii normali nu au loc, că politica din România anilor 2016 este una în care funcţia se moşteneşte de la tată la fiu ori la vreun alt grad de rubedenie.
Am mai spus-o? Cred că da: sunt SCÂRBIT de ce văd pe scena politică românescă în 2016. Aceleaşi fosile comuniste ca până acum, ori progeniturile lor politice, ajunse deja la “maturitate” …