Aduceri aminte …
Nu sunt nici pe departe vreun susţinător al comunismului, ba din contră am fost şi sunt un aprig contestatar a tot ce ţine de comunism. Am vederi cât se poate de democratice şi cred eu, corecte. Am ţinut să menţionez aceste aspecte, pentru a nu fi bănuit de simpatie pentru “ciuma roşie” – cum a mai fost ea numită prin lume, nu de puţine ori …
Şi fac parte din generaţie celor care au prins Revoluţia din 1989, fiind la aceea vreme suficient de matur încât să înţeleg foarte bine ce se întâmplă … şi la fel, fiind suficient de tânăr încât “sistemul” să nu fi apucat a-mi face modificări iremediabile în gândire. Ba mai mult decât atât, simţeam – la fel cum poate simţeau mulţi dintre cei care au prins acele vremuri – o anumită furie interioară pe care însă nu o înţelegeam prea bine la aceea vreme … Ştiam însă că, multe dintre faptele care se petreceau în societate, în jurul meu, nu sunt în regulă, simţeam că este anormal să fie aşa. Şi totuşi, eram prea tânăr pentru a pune lucrurile cap la cap şi pentru a avea suficientă tărie pentru a le exprima public, de vreme ce întreaga gloată gândea exact invers. Ori cel puţin, asta dădea de înţeles.
Şi uite-aşa a trecut Revoluţia … comuniştii oportunişti l-au împuşcat pe Ceauşescu şi au preluat conducerea României, numindu-se pompos “salvatorii naţiunii” (vezi FSN – Frontul Salvării Naţionale) ca mai apoi să-şi schimbe numele în “social democraţi”, respectiv actualul PSD de astăzi.
Şi uite-aşa, trecut-au 25 de ani de atunci…
Românii au sperat la o viaţă mai bună, pentru ei, pentru copii lor … Şi ce-au primit? N-au fost oare de ajuns 25 de ani? Cât oare mai trebuie să aştepte românii, până când clasa politica să facă într-adevăr ceva pentru ei? Câte decenii oare, mai trebuie să aşteptăm?
Ori, ce vedem noi astăzi? Vedem cum o mână de oameni au reuşit să pună mâna pe cea mai mare parte a bogăţiilor acestei ţări, în timp ce puţinul ce-a mai rămas după lăcomia celor “aleşi” (cică), rămâne să-l împartă sărmanii cei mulţi între ei. Cam pe aici am ajuns, în 25 de ani de “democraţie” românească.
Şi-atunci, oare ce să creadă tinerii care, au auzit de Nicolae Ceauşescu doar din povestirile părinţilor ori a bunicilor? Pentru că, haideţi să vedem ce spunea Nicolae Ceauşescu, în urmă cu câteva decenii …
Zilele acestea, Victor Ponta a fost în vizită la Madrid, într-un turneu electoral prin care intenţiona să-i “sensiblizeze” pe românii aflaţi la muncă în Spania. Şi a reuşit să-i sensibilizeze, astfel că … Ponta a fost primit cu braţele deschise de către românii din diaspora …
7 comentarii la “Aduceri aminte …”
Mi-am propus să nu-mi dau cu părerea în spațiul virtual până trec alegerile, dar citind rândurile dumitale, domnule Dan, nu mă pot abține. Cu amărăciune constat că adevărul scris de dumneata mai sus nu determină nicio reacție din partea cititorilor (presupun că aceștia există). E trist și dureros pentru mine acest lucru. De 25 de ani încerc să înțeleg de ce au murit atâția oameni pentru un ideal iar noi alegem mereu cu indiferență tocmai ceea ce nu și-au dorit cei pe care îi plângem și azi…
Cititori există categoric, în jur de 3000~4000 pe zi (uneori chiar mai mulţi), doar că nu comentează. Mulţi dintre ei (vreo 40% din total) intră de pe telefoane mobile şi probabil lecturează în drum spre … însă nu au timp ori chef să scrie. De aici ne putem da seama şi de faptul că românii preferă să rămână simpli spectatori, nu se implică. Nepăsare? Lene? Frică? Lehamite? Nu ştiu …
Am spus-o de multe ori, atât aici cât şi prin alte părţi, că românii sunt un “popor de mămăligă”, altfel nu-mi explic cum este posibil ca politicienii să facă absolut tot ce le trece prin cap fără ca românii să iasă în stradă, fără ca românii să protesteze, fără ca românii să-i sancţioneze măcar la vot dacă nu altfel … continuând să-i voteze pe aceeaşi politicieni corupţi! Ca exemplu, Viorel Hrebenciuc pe care cei din Bacău l-au votat ani de zile la rând, mandate la rând !!!
Iar ca să fiu mai bine înţeles, am să dau un exemplu: pe stradă, se iscă o bătaie între doi indivizi (motive există, suficiente) … Ei bine, românul o să privească curios, după care îşi continuă drumul mai departe fără să intervină, fără să se implice. Cam aşa e românul … Iar asta o spun din proprie experienţă, am văzut de mai multe ori chestia asta şi bineînţeles că de fiecare dată eram singurul care interveneam. Evident că, mă enervam pe ăia care care stăteau şi căscau gura de pomană, fără să facă nimic …
Ăştia din Spania în schimb, cărora probabil viaţa din occident le-a schimbat puţin gândirea … aceştia văd că au luat atitudine.
Şi pentru că tocmai mi-am amintit din nou de acest gen de atitudine a românilor, am să scriu mai multe într-un articol ce va urma …
Afirmația dumitale precum că „românii sunt un popor de mămăligă” e adevărată doar pe jumătate. Da, suntem de mămăligă și nu, nu suntem un popor (cel puțin deocamdată) pentru că de era fi să fim „popor” nu trăiam un sfert de veac așa cum l-am trait. Iar celor din Spania nu viața din occident le-a schimbat gândirea, cred eu. Au ales să muncească și să trăiască prin stăinătăți tocmai pentru că și-au dat seama la timp că țara în care ne-am născut nu ne oferă nimic în afară de iluzia deșartă că într-o bună zi ne va fi și nouă bine. Mai rămâne doar ca cel care pleacă ultimul să nu uite să stingă lumina… Cât despre nepăsare, lene, frică, lehamite eu cred că toate la un loc. Că de prostie nu mai are sens să zic… Dar îmi păstrez comentariile până după prezidențiale…
…și între timp beau bere în neștire și recitesc ce-am scris în urmă cu vreo 20 de ani. Enigma mea e atât de actuală…
NEDUMERIRE…
Vieţii i-am gustat nectarul
Dar mi s-a rupt mai ieri în drum
Căruţa plină de amarul
Tranziţiei la nu ştiu cum…
Iluziile-mi s-au scurs în fumul
Minciunilor PeDeSeRe
Şi nici că pot pricepe drumul
Tranziţiei la nu ştiu ce…
Am tot crezut că ipoteca
Plătită scump, mulţi ani la rând
Va mai scurta niţel poteca
Tranziţiei la nu ştiu când…
Prostit, mi-am pus o întrebare
La care nici că pot răspunde :
Ce-o fi această-amăgitoare
Tranziţie la nu ştiu unde ?…
…de ce beau bere și mă-ntreb de-o viață:
DE CE ?…
De ce aţi mai murit, voi tineri ce-n libertate aţi crezut
Răscumpărând cu viaţa voastră ale istoriei greşeli
Când sfânta noastră libertate pe mâini nedemne-a încăput
Şi o luăm de la-nceput
Trăind şi azi la fel ca ieri ?…
De ce ai mai murit Cristoase, când după două mii de ani
E tot minciuna suverană și răul tot pe primul loc ?…
Pe doi arginţi ne vindem cinstea, pe adevăr nu dăm doi bani,
Şi preaslăvindu-i pe tirani
Ne vă(i)cărim de nenoroc…
De ce mereu, când vine vremea s-alegem între rău şi bine
Fatal, alegem compromisul și-acelaşi mincinos trecut ?…
Ce crud blestem ne urmăreşte, ce pacoste în loc ne ţine
De zborul înspre zări senine
Noi îl ratăm dintru-nceput ?…
De ce în lumea asta strâmbă tot ce-i mai rău ne este scris
Şi la o viaţă verticală voinţa noastră e imună?…
De ce suntem tot noi aceia mereu împinşi spre compromis,
De ce e adevărul vis
Și viaţa noastră o minciună?…
De ce e legea fărdelege și cinstea-egală cu prostia
Iar bişniţarii şi corupţii sunt socotiţi mereu deştepţi?…
De ce dispreţuim valoarea și adevărul, şi-omenia
De ce, de veci, în România
Stăm în poziţie de drepţi ?…
De ce aţi mai murit, voi tineri ce în dreptate aţi crezut ?…
De ce aţi sângerat zadarnic îndurerând pe taţii voştri
Când peste jertfa voastră sfântă azi „trandafirii” au crescut
Şi-n somnul care naşte monştri
Iar am căzut… Iar am căzut…
P.S. Iartă-mă, domnule Dan, pentru faptul că mi-am dat „slobod” la gură. Berea e de vină… Aștept comentariile…
…ce nu mai va să vină…
DAR PÂNĂ CÂND…
Motto: „Zdrobiţi orânduiala cea crudă şi nedreaptă
Ce lumea o împarte în mizeri şi bogaţi „
-M. Eminescu-
Împresuraţi, fatal, de ceaţa mizeriei acestei lumi
Suntem inapţi să ne desprindem de blestematele minciuni
Care golesc cuvântul lege de orice strop de conţinut
Servite în meniul zilnic atâtea câte-au încăput.
Aceleaşi trâmbiţe-nvechite ne cântă zilnic tot mai fals
Acelaşi kazacioc sălbatec ce-are pretenţie de vals,
Acelaşi sunet de fanfare din ce în ce mai fad şi gol
Acelaşi bal mascat, în care aceiaşi au acelaşi rol.
Dansăm în muzica drăcească a celor fără Dumnezeu
Şi ne mirăm că dansul nostru pe zi ce trece-i tot mai greu;
Indiferenţi, privim cum totul devine-ncet o mascaradă
Blasfemiind cu nesimţire copiii ce-au murit în stradă.
Cinismul celor care cântă ne lasă zilnic tot mai goi
Şi mlaştina fărădelegii se-ntinde groasă peste noi…
Impertinenţa celor care vorbesc întruna de progres
E zilnic tot mai enervantă și tot mai greu de înţeles.
Minciuna -- marea suverană -- e mai presus de orice lege
(O, cum nu vine iarăşi Ţepeş de-acest blestem să ne dezlege !)
Iar adevărul – o fantasmă, un vis, o boare, o himeră,
O raritate a naturii în zbuciumata noastră eră.
Cruzii călăi, care pe vremuri sadic scoteau untul din noi
Îmbracă azi haine de îngeri, de salvatori şi de eroi
Şi-aceia care tinereţea și-au prăpădit-o-n închisori
Rămân (probabil pe vecie) borfaşi, bandiţi şi trădători.
De-un „cincinal” ne cântă-aleşii aceeaşi veche melodie
Ce noi am fi dorit-o moartă-n acel fierbinte decemvrie;
De-un „cincinal” aceleaşi chipuri cu-a´- lor lemnoase cuvântări
Ne-ndeamnă să avem răbdare… Dar până când s-avem răbdări ?…
Dar până când, iubiţi tovarăşi să ne uităm pasivi la voi
Cum fără pic de remuşcare împingeţi ţara în noroi?…
Dar până când, iubiţi tovarăşi să mai trăim „original”
Şi să o ducem tot mai jalnic din „cincinal” în „cincinal”?…
Împresuraţi fatal de ceaţa mizeriei acestei lumi
Sătui până în gât de toate, sătui de vorbe, de minciuni
Odată şi odată-n stradă ieşi-vom toţi încă o dată
Ca să simţiţi pe pielea voastră ce-i mămăliga „explodată”!…
Iartă-mă, domnule Dan, pentru îndrăzneala de a posta bietele mele rime în loc de comentarii. Cei 4000 de „cititori” ai acestui blog (nu vreau, în niciun caz, să îi jignesc) sunt la fel de pasivi ca majoritatea românilor. Ponta e pe cale să devină președintele nostru și „noi” nu avem nicio reacție. Neam de „mămăligă”, vorba dumitale…