Actorii, dati afara… din nou.

Din nou se discuta despre “disponibilizarea” actorilor … Urmaream azi dimineata o discutie pe un post TV, in care se spunea ca, actorii vor fi concediati (din nou) si vor fi platiti pe contracte de prestari servicii, dupa numarul de spectacole in care vor juca. Cel mai probabil, multi dintre actori vor trebui sa-si caute alte locuri de munca…

Intamplator, am lucrat si eu cativa ani intr-un teatru, si dupa aproximativ vreo 3 ani de zile mi-am dat demisia. Ceea ce nu stiu stimatii nostri parlamentari, care fac pe zi ce trece tot felul de legi care de care mai tampite, aberante si de neinteles, este ca nu actorii sunt problema in teatrele romanesti ! Saracii nostri actori sunt platiti pur si simplu in bataie de joc, salariile actorilor in teatrele romanesti nu au absolut nimic de-a face cu statutul pe care ar trebui sa-l aiba un actor in societate, asa cum se intampla in orice stat civilizat din lume.

Banii in teatre se scurg prin alte parti, si exista cateva persoane intr-un teatru care profita din plin de asta, iar actorii au avut si au ramas cu niste salarii de mizerie, salarii care oricum nu le-ar putea asigura un trai decent… Majoritatea actorilor incearca sa se descurce cum pot si de obicei mai au ceva activitati paralele cu munca din teatru, pentru a-si putea asigura un venit lunar decent.

Eu mi-am dat demisia de la Teatru deoarece eram genul de persoana “dintr-o bucata”, adica asa cum e si zicala romaneasca “ce-am in gusa, si-n capusa”. Iar asta a deranjat… Toti colegii mei, taceau malc, de frica sa nu-si piarda locul de munca… Pe mine nu m-a interesat, oricum banii care-i luam de la teatru i-mi ajungeau strict pentru combustibilul pe care-l consumam sa merg in fiecare zi pana la teatru, si eventual sa beau o cafea ieftina in foaierul teatrului. Insa nu asta a contat pentru mine, munca am facut-o mai mult din pasiune… In final, cand am vazut ca prostia omeneasca nu mai are limite, mi-am dat demisia… In ciuda faptului ca eram destul de “inconfortabil” pe acolo, datorita “gandirii mele revolutionare”, s-au rugat de mine sa mai stau pe acolo … Am mai stat vreo 3 luni, dupa care intr-un final am plecat.

Si-am sa va dau doar cateva exemple… S-a cumparat un sistem nou de sunet, teatrul tocmai era intr-o mica renovare cand am mers eu acolo. Ei, sistemul de sunet, a costat atunci peste 10000 de euro. Cand am vazut ce s-a cumparat cu peste 10000 de euro, am ramas masca… Cunosteam preturile “pietei”… Le-am zis pe fata: “Bai, da voi sunteti batuti in cap ? Cum sa dai peste 10000 de euro pe astea ?” … si am deschis frumos calculatorul, am intrat pe un magazin online, si le-am aratat toate preturile, inclusiv m-am oferit eu sa aduc aparatura la teatru, la preturile afisate pe site, cu acte in regula, cu factura, fara nici un comision si fara alte potlogarii. Toate sculele cumparate de ei cu peste 10000 de euro, puteau fi cumparate direct de pe internet cu vreo 4800 de euro. Stiti ce mi-au raspuns ? “... nu ne intereseaza alte oferte, noi colaboram de ani de zile cu firma X si cumparam doar de la ei…“. Motivul (sustineau ei) era acela ca firma X de multe ori aducea “pe datorie”, iar teatrul platea produsele dupa vreo 2 sau 3 luni…

Alt exemplu: – S-a mutat cabina sunetistului… Noua cabina de sunet, era facuta din 2 straturi de pal melaminat, iar in interiorul celor doua placi din pal s-a pus vata de sticla, pentru izolare fonica. Totul era facut pe o structura metalica, si la o inaltime de aproximativ 4 sau 5 metri deasupra spectatorilor. Ei, totul era ok, problema era insa… pretul. Cand am intrebat cat a costat cabina sunetistului, stupoare !!!! 800.000.000 lei vechi !!! Le-am zis in fata: “Bai frate, pai pe banii astia imi construiesc o vila la rosu, cum sa dai atat pe o cabina de 3×5 metri din pal melaminat, cu geamuri de plexiglas ???” …
Am intrebat un tamplar care venise intamplator pe acolo: “Cat ar costa cabina asta facuta de la zero ?” Imi raspunde: “Pana in maxim 100 de milioane (lei vechi)…“.

Eram ca un spin in coasta pentru faptul ca incercam sa gandesc logic… Conducerea institutiei era “asigurata” de cateva persoane cu mentalitati de “eră comunista” si care singurele lucruri pe care le-au invatat din democratie a fost smecheria si “şmenul” …

Sa nu va dau alte exemple, cu plati facute catre anumiti regizori. respectivii regizori fiind adusi de prin alte parti din tara, sa puna “pe picioare” cate un spectacol, iar pentru respectivul spectacol incasau sume uriase … Ei, toate acestea insa nu au absolut nimic de-a face cu actorii, platiti in bataie de joc !!! Si culmea, tot ei sunt cei disponibilizati. In loc sa se faca ceva pentru a stopa abuzurile si fraudele financiare, beneficiarii fiind dupa cum spuneam cateva persoane din conducerea teatrelor, persoane care au fost numite politic in functii, bineinteles, reducerile de posturi si salarii se fac tot in randul actorilor de rand, actori care sunt doar niste simpli “palmasi” … Exceptia de la regula o face doar situatia in care este vorba de un actor mai vechi si renumit… acolo totusi exista putin mai mult respect pentru actorul in cauza si este mai bine platit … Ceilalti actori insa, fara de care aproape nici un spectacol nu ar putea fi pus in scena, sunt platiti in bataie de joc … Acestea sunt adevaratele probleme intr-un teatru … Insa, cum ar putea politicul sa remedieze adevaratele probleme, cat timp, de obicei, cei care conduc teatrele sunt numiti “politic” ? O sa radeti probabil, insa asa este (cu mici exceptii), conducerea unui teatru este numita asa de catre cei din Consiliiile Locale, Primarii, etc… Daca acolo nu ai sustinere, n-ai nici o sansa sa aspiri la postul de director al unui teatru …