Abonaţi la … mediocritate !

De ani buni, noi, romanii ne-am obişnuit să absentăm de la marile întreceri sportive, mulţumindu-ne să le privim la televizor! Cauzele sunt multiple şi greu, foarte greu de enumerat. Când totuşi ne mai strecurăm şi noi pe ici, pe colo, ne mulţumim cu puţin, cu mediocritatea.

Dacă întâmplător ne clasam pe un locuşor ceva mai răsărit, încep nesfârşitele laude. Din învinşi, facem… învingători sau acuze la adresa arbitrilor, a vântului, terenului, etc, etc… – care, vezi Doamne, ne-au obstrucţionat să ieşim din mediocritate! Iată, chiar în acesata perioda când se desfăşoară turneul final al campoinatului mondial de fotbal, ne bucurăm să ne uităm la alţii, unii din tarişoare mult mai mici că România dar, prezenţi (chiar cu regularitate) la asemenea întreceri!

Noi de când n-am mai fost?! Şi de ce? Fără a avea pretenţia că v-aş putea oferi adevăratele cauze, încerc totuşi să amintesc, aleatoriu, doar câteva. În primul rând calitatea slabă, sub mediocră a campionatelor interne care, de ani buni, au devenit refugiu pt. fotbalişti de mâna a 3-a, aduşi cu surle şi trâmbiţe de prin toată lumea. Cei autohtoni fie că, unii, n-au valoare, fie că după cel mult 2-3 ani se îngrămădesc să plece în străinătate, chipurile “ca să joace în campionate mai puternice”! Chiar dacă acolo (acum la modă sunt ţările arabe!) fie că e mai de jale că la noi, fie că, pur şi simplu, mulţi … lustruiesc constant băncile de rezerve!
Unii nici la acestea nu ajung! Vedeţi cazul multor jucători care, înainte de a se “transfera” (alt termen la modă, mult uzitat de presă – e vorba de transfer) sunt prezentaţi ca un MARE succes al fotbalului românesc! N-am să exemplific, din motive lesne de înţeles. Cine câştigă, în fond, din toată această tărăşenie? Fotbalul în nici-un caz! Şi atunci de ce să ne bucurăm că jucătorul x sau y a plecat la nu ştiu ce echipă din străinătate?! Bucuria poate fi (asta sigur) doar de partea unor patroni de cluburi sau a samsarilor, dintre care unii “se odihnesc” acum, pe la “răcoare”!

Cu “ajutorul” acestora (şi, de ce nu?) şi a altora ca ei, cum ajunge o echipă puţin mai închegată (sau chiar mai valorosa), gata, se şi destrama!
Şi atunci, dragii mei, de ce să ne mai supărăm?! Ne mulţumim cu mediocritatea noastră şi privim spre alţii … la televizor!

P. S. Nu uitaţi totuşi că, în urmă cu ceva ani, aveam şi noi valoare. Nu numai în fotbal. Amintiţi-vă de handbal, rugby, volei, polo, atletism şi altele… O, tempora!!…

Autor: Guest