A venit iarăşi…toamna!

toamna autumn 02 A venit iarăşi...toamna!

Așadar, a sosit toamna în… plină vară, cu temperaturi parcă mai ridicate ca oricând, dar și cu multe frunze de diferite culori și forme, cu fructele aurii, parfumate și gustoase. Pe alocuri, păsărelele sunt deja pe cale să plece în țările și mai calde! Fără ele, fără păsările noastre, cuiburile vor rămâne pustii… Și totuși, acest anotimp ce te-ndeamnă la nostalgie poate avea atât de multe întelesuri. Diferite.


TOAMNA este anotimpul recoltei și al abundenței, timpul în care ne facem proviziile pentru iarna care va veni. Toamna le așează pe rafturi pline de bucurie. E un moment de sărbătoare și reuniune, un eveniment unic de imagini, sunete și mirosuri. Toamna e anotimpul ploilor, al copacilor care plâng în ritmul căderii frunzelor, al norilor și păsărilor călătoare. Toamna este anotimpul îndragostitilor și al romanticilor. E anotimpul poeziilor rostite în șoaptă, al versurilor tulburătoare, al iubirilor înfrigurate și al sufletelor pereche. E anotimpul emoțiilor, a redeschiderii școlilor!…

s1xAtb4 A venit iarăşi...toamna!

Dar mai presus de toate, toamna înseamnă frunze colorate: un spectru de nuanțe între verdele strălucitor al verii și tonul plictisitor al iernii. Roșu aprins, maro, portocaliu rumen, portocaliu pur, galben, galben moale și galben luminos, ruginiu. Arțari roșii, mesteacăni galbeni, paltini stacojii, nuci arămii. Un peisaj pestriț de frunze și culori aflate în tranziție. Fiecare copac cu garderoba proprie de toamnă, sălcii dansând în vânt, conifere tronând elegant. E ca o vrajă a toamnei care scoate din joben lumina din frunze și cele mai minunate nuanțe. E atât de încântator încât aproape poți gusta culoarea. Nopțile deloc reci acum, cu aerul lor special, plin de miresme, de must și de viață, te îndeamnă la meloncolie și visare. Un aer de epocă, aparte, diferit prin simbol și trăire.

Nici frumusețea primăverii, și nici cea a verii nu are grația pe care am zărit-o în al toamnei obraz” spunea cândva John Donne. Și totuși, un val de brumă argintie se așterne tăcută peste grădinile ușor ruginii. Ceața densă de pe platourile montane, de prin văi și mal de ape, tocmai s-a ridicat, doar câteva urme din aburul răcoros încă mai persistă… Toamna îți câștigă sufletul întru totul prin apelul ei mut la compasiune dar și la poezie:

S-a ivit pe culme Toamna,
Zâna melopeelor,
Spaima florilor și Doamna
Cucurbitaceelor…
Lung își flutură spre vale,
Ca-ntr-un nimb de glorie,
Peste șolduri triumfale
Haina iluzorie.
Apoi pleacă mai departe
Pustiind cărările,
Cu alai de frunze moarte
Să colinde zările.

- recunoaște-ți, cred, doar primele patru strofe din “Rapsodiile de toamnă” ale lui Topârceanu, nu?

Deocamdată, poate doar cu mici excepții, actuala toamna, o toamnă a deliciilor, seamănă, cum am mai spus și cum oricine poate constata, cu o vară autentică, cu litoralul și cu stațiunile montane încă tixite de turiști, cu zile însorite, dar și cu unele recolte compromise din cauza lipsei apei. Cât o să mai țină așa, greu de știut.
Acum, de ce să n-o spunem?!, TOAMNA asta pare a fi “un andante melancolic și grațios care pregătește admirabilul adagio al iernii” cum spunea George Sand! Ne vom convinge-n timp…

Autor: Marc Ciubotaru – (Guest Post)


Categorie articol [ Guest Post, Mediu ]
Tagged with: [ ]
Ţi-a plăcut acest articol ? Atunci votează-l, aici:
   

Adaugă un comentariu

:) :( :d :"> :(( :dancing: :x 8-| /:) :o :-? :-" :-w ;) [-( :peace: arata toate iconitele »

Anti-Spam: Ce culoare are iarba?