Odată cu evoluția societății, patriotismul parcă a început să pălească în fața unor nevoi simple (dar mult mai importante pentru viața unui individ decât patriotismul), cum ar fi: siguranța locului de muncă, salarii care să asigure un trai decent, corupție mai puțină, respectul pentru cetățeanul contribuabil, un sistem de sănătate bine pus la punct și multe altele …

Ce înseamnă în fond patriotismul …? În linii mari, înseamnă dragoste față de țară, dragoste față de patria strămoșească… Nu în ultimul rând, înseamnă sacrificiu, uneori chiar sacrificiul suprem – dacă stăm să ne amintim de milioanele de oameni care au murit în războaie, luptând “pentru patrie”. Sunt pline cimitirele de patrioți … Înțeleg să-ți iubești țara, atunci când și țara/patria îți oferă ceva, când te simți protejat și susținut de către ceea ce numim “patrie”.

În fond, de ce a fost dispusă populația unei țări să participe la un război pentru “apărarea patriei” ? Ei bine, pentru că cei care doreau să cucerească țara, așa zișii “cotropitori”, urmăreau de fapt să pună mâna pe o parte din resursele (naturale, financiare sau de altă natură) ale țării pe care intenționau să o cucerească. Cotropitorii făceau acest lucru, pentru a-și asigura un plus de bogăție și confort, prin resursele în posesia cărora urmau să intre odată cu cucerirea țării pe care o atacau.
De ce luptau oamenii pentru “apărarea patriei” ? Luptau tocmai pentru a-și apăra bunăstarea și familia.

Înțeleg să fii patriot, într-o țară precum Germania, unde cei aflați la frâiele puterii au arătat grijă și interes pentru cetățeanul de rând, unde printr-un sistem politico-economic foarte bine pus la punct au reușit să asigure cetățeanului “de rând” un trai decent, o anumită siguranță a zilei de mâine și un anumit statut. Asta, după ce Germania în urmă cu doar 65 de ani, a fost făcută una cu pământul în Cel de-al Doilea Război Mondial iar mai apoi a fost împărțită în două drept “pradă de război” între SUA și Uniunea Sovietică (Rusia de astăzi).

Îmi pun întrebarea: Ce-mi oferă mie “patria” în acest moment (când spun “acest moment”, mă refer la perioada în care trăiesc eu) încât să mă determine să fiu patriot, la o adică să merg până în punctul în care să fiu dispus să fac sacrificiul suprem, respectiv să-mi dau viața pentru țara ?

Mai pot fi oare patriot în “anul de grație” 2011, având în vedere “grija deosebită” pe care mi-o poartă “patria” ? Când patria nu-ți mai oferă nimic sau aproape nimic, nici patriotismul nu cred că mai înseamnă ceva …